Sunt trezita din somnul meu adanc si fara vise de o perna, care face contact cu fata mea. - Tu n-ai somn? O intreb pe Ino cu vocea mea de somnambula. - Nu am de gand sa-mi ratez viata dormind. De cand a devenit timpul atat de pretios pentru ea? In orice caz, nu am nici o intentie sa ma trezesc asa ca imi afund capul in perna si ma prefac ca am adormit iar, poate totusi o sa i se faca mila de mine. Nici o sansa, inca trei perni ajung sa ma loveasca si sa ma trezeasca de tot. E timpul pentru razbunare, iau o perna si o tintesc drept in fata pe Ino. Am mai continuat asa cateva minute dupa care am inceput sa sarim in pat ca doi copii tembeli si sa radem in prostie insa ne oprim cand ne trezim cu Naruto in pragul usii. - Voi n-aveti somn? Zambesc gandindu-ma ca cu cateva minute in urma am pus aceiasi intrebare iar acum eram cat se poate de treaza. Blondul ne priveste pe amandoua cu ochii semi-deschisi, din cauza somnului probabil, dar si mareste imediat ce se uita mai atent la mine. Motivul era evident, pijamaua pe care mi-a imprumutato Ino, mai exact niste pantaloni scurti, prea scurti dupa parerea mea si un maieu decoltat si aproape transparent. Incep sa cred ca le-a ales intentionat. Blondul isi lasa pentru cateva clipe capul in jos dupa care ma priveste, iarasi cu o intensitate ciudata in ochii. - Incepe sa-mi para rau ca nu te-am invitat la mine in camera aseara. Rosesc instantaneu. Daca replica ar fi venit din partea altui baiat probabil mi s-ar fi parut de prost gust dar spusa de el... Privirea lui inca ma fixeaza de parca ar astepta ceva, poate vreo reactie cu care e obisnuit. Eu doar stau si privesc podeaua de teama ca privirile noastre sa nu se intalneasca si sa ma pierd in fata lui ca o fetita neexperimentata ce sunt. Cu siguranta obraji mei sunt inca rosii si nu-si vor revenii la normal atata timp cat el avea de gand sa ma priveasca in continuare. Incep sa cred ca trupul meu nu va mai rezista vitezei cu care imi bate inima, totusi se pare ca Ino are sa ma salveze, probabil incanstient, pentru ca sparge tacerea ce se asternuse deja de cateva secunde, secunde prea lungii. - Copii, tocmai mi-am amintit ca trebuie sa ajung la o prezentare de moda in mai putin de o ora, Naruto o s-o conduci tu pe Hinata. - Mie imi convine. Ce mai salvare, fata asta face totul intentionat sau mi se pare mie. Nu conteaza sau poate nu-mi mai pasa. Vreau doar sa ajung acasa, am nevoie sa fiu singura pentru un timp, departe de el. Zambesc. Cine ar vrea sa stea departe de persoana de care s-a indragostit intr-un mod absurd, poate sunt chiar mai ciudata decat credeam, dar acum pur si simplu nu-l vreau aproape de mine, ma face sa ma simt slaba, vulnerabila, gata sa-i cad la picioare de cate ori mi se adreseaza, indiferent de ce spune. Ma doare prezenta lui, iar acum tot el urmeaza sa ma conduca si pana acasa, as vrea sa-i spun ca ma pot duce si singura dar ceva ma opreste, imi e teama, o teama pe care nu o inteleg inca si probabil nu o voi face niciodata. Pana la urma toate sentimentele mele au devenit ceva mult prea abstract chiar si pentru mine. - Mergem? Vocea lui ma aduce la realitate. Ma limitez la a da din cap. Inconstient, ma schimbasem deja in hainele obisnuite asa ca fara sa mai pierdem timpul pornim spre casa mea. Drumul este linistit, aceea pustietate tipica diminetilor de sambata predomina peste tot, orasul, inclusiv in tramvaiul care ma ducea acasa insotita de blond care nu rata nici o ocazie ca sa ma faca sa rad cu el. Poate ca prezenta lui imi face bine pana la urma, ma face sa nu ma mai gandesc la ce reactie vor avea parinti mei cand voi ajunge acasa. Dupa vreo cincisprezece minute de mers coboram din tramvai si mai avem putin de mers pe jos pana la casa mea. La inceput Naruto nu zice nimic, ciudat, acum cateva minute nu-l mai puteam oprii din vorbit nici macar cat sa i-a aer iar acum tace pur si simplu. Mai facem cativa pasi si blondul ma priveste cu un zambet urias pe fata si se apropie de mine punandu-si mana stanga peste umerii mei. Cred ca deja am rosit, imi simteam capul arzand. "Ce as face daca s-ar apropia mai mult? Mda... cred ca as lesina la el in brate". Sirul gandurilor imi este intrerupt de vocea lui. - Stii Hina? Imi esti draga, cred ca am putea fi prieteni buni. - Mda, sigur. "Draga"... "prieteni buni", ce ii in capul lui. Daca as fi privit toata scena din afara probabil ca ar fi fost amuzanta, eu ma rosesc ca proasta si auzi la el "prieteni buni", cred ca o sa inebunesc. Si ce e cu zambetul asta tamp pe fata lui, parca s-ar forta sa zambeasca, in fine, de ce-mi mai bat capul, nu are rost. Mergem inainte fara sa ne mai spunem nimic. Ajunsi la cativa metri de casa mea, vad o silueta foarte cunoscuta care ma asteapta in fata porti zambindu-mi cu veselie.
Heeey! Ce mai faceti voi, dragalasilor? Cum va mai este viata? (*ω*) Nici nu stiu ce sa mai spun (scriu)... amm... sper sa va placa capitolul si va multumesc pentru fiecare vot si comentariu in parte, sunteti minunati! ♥ XOXO! ♥♥♥
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Inca ceva... de acum in colo, la sfarsitul unui capitol, voi pune o poza cu NaruHina sau / si cu celelalte cupluri din Naruto. :))
