*Perspectiva Hinatei*
Privesc de minute in sir spre curtea liceului, meditand la toata situatia in care ma aflu. Casatorita, practic cu forta, la varsta de numai optsprezece ani. Uneori ma intreb ce e in capul lor?
Si s-au hotarat sa-mi lase liber arbitru, sa decid singura cu cine o sa-mi impart viata de acum inainte. O decizie incredibil de simpla de altfel, pentru ca inima mea numai pe el l-ar putea accepta. Numai el poate sa ma completeze perfect, nelasand nici cel mai mic gol intre noi. Si o face cu atata usurinta.
Dar cum as putea sa-i cer asa ceva vreodata? Sa-l intreb pur si simplu daca vrea sa-si imparta viata cu mine. Chiar daca stiu ca si el simte ceva pentru mine, e totusi prea mult.
Si nu vreau sa-l fortez, pentru ca ar fi dureros sa stiu ca si el simte durerea pe care o simt eu acum. Chiar daca nu l-ar rani in asa masura, vreau sa fie decizia lui. Nu sa faca asta pentru mine.
- Hinata, ridica-te in picioare!
Ii aud glasul lui Kiba si ma ridic cu gesturi mecanice, neincercand macar sa gasesc rostul acestui lucru.
Ma trezesc la realitate cand trupul satenului se lipeste de al meu si mainile lui se incolacesc pe dupa spatele meu strangandu-ma cu putere.
- Ma sufoooci.
Ii tip aproape in urechea stanga incercand sa il imping pentru a putea procura o gura de aer. Kiba largeste imbratisarea, departandu-se usor de mine.
- Scuze Hina, dar in calitate de cea mai buna prietena a mea trebuie sa-mi suporti momentele de "fericire absoluta".
Il intreb din priviri la ce se refera in timp ce zambesc, neputandu-ma stapani, vazandu-i fata care emana practic bucurie.
- Am intalnit fata perfecta pentru mine, ma iubeste si o iubesc ca un nebun. Vrem sa ne casatorim inca inainte de termen.
Imi spune satenul plin de entuziasm. Auzind partea cu "inainte de termen", zambetul meu isi pierde din stralucire lasand descoperita o urma de ingrijorare.
Kiba ma priveste confuz pentru cateva clipe, dar realizeaza destul de repede ce am si se uita la mine compatimitor. Stiu ca ii pare rau pentru mine, dar nu vreau sa-i stric fericirea.
Il imbratisez, cuprinzandu-i tot trupul cu mainile mele si ii spun ca-mi pare bine pentru el.
Acesta imi zambeste dupa care ma pune sa ma asez din nou, luandu-si locul in banca din fata mea.
- Vorbeste cu el, sunt sigur ca o sa fie de acord.
Imi sopteste, asigurandu-se ca nu ne aude nimeni. Nu ma asteptam sa fie asa direct, dar intr-un fel mi-a facut bine. Dupa isi vede de ale lui, lasandu-ma sa cad din nou in meditatia din care tocmai ma trezise. Sunt fericita pentru el, desi nu ii pot arata asta atat de mult pe cat as fi vrut. Pur si simplu nu-i momentul potrivit.
Ma intorc in spate, cautandu-l cu privirea pe blond. Sta in banca lui, cu capul lasat peste mainile incolacite si ma priveste. Probabil face asta de minute in sir la cat pare de concentrat.
- Ce zici de un suc dupa scoala? Vreau sa discut ceva cu tine.
Ii intreb direct, asteptandu-i raspundul, nu e momentul sa ezit. Acesta isi da acordul cu acel entuziasm specific copiilor mici. Ii zambesc amuzata de reactia lui si imediat stabilim detaliile. Sper doar ca o sa fie bine pentru ca nu am nici o idee despre cum o sa-i explic situatia. Poate ca nici nu ar trebui sa-l bag in toata chestia asta...
*Perspectiva lui Naruto*
Impertinentul de Kiba o imbratiseaza pana ramane fara aer cu scuza ca e prietenul ei cel mai bun. Si de ce naiba ar avea impresia ca acest titlu ii permite sa se apropie intr-atat de mult de bruneta mea?
Stiu ce exagerez, dar e o imagine de-a dreptul detestabila pentru mine. Pentru ca imi aminteste de noaptea aia, cand credeam ca viata mea s-a terminat. Cand am crezut ca am pierdut-o in fata lui. Si noaptea aceea si-a pus o amprenta prea puternica asupra mea ca sa pot trece cu usurinta peste ea. Chiar daca se pare ca am inteles totul gresit.
- Am intalnit fata perfecta pentru mine, ma iubeste si o iubesc ca un nebun. Vrem sa ne casatorim inca inainte de termen
Aud cuvintele iesind din gura satenului si raman perplex. Casatorie, la doar optsprezece ani? Si de ce, naiba, termen e vorba?
Brunetei ii piere tot entuziasmul cand aude cuvintele lui Kiba. Deci are si ea vreo legatura cu asta?
Kiba ii mai spune ceva, de data asta in soapta, asigurandu-se ca nu-i aude nimeni. Sau mai degraba ca nu-i aud eu dupa care o lasa pe bruneta singura. Aceasta cade pe ganduri pentru cateva secunde dupa care se intoarce spre mine. Privirile noastre se intalnesc instantaneu. Probabil si-a dat seama ca o privesc de minute in sir, analizandu-i parca fiecare miscare. Uneori am impresia ca sunt doar un obsedat. Parte buna e ca ea nu pare deranjata de acest aspect.
Privirea imi cade direct pe buzele ei, amintindu-mi de ziua de ieri, insa vocea ei ma aduce cu picioarele pe pamant. Pacat, vroiam sa-mi las imaginatia sa zboare putin.
- Ce zici de un suc dupa scoala? Vreau sa discut ceva cu tine.
Vocea ei pare ingrijorata desi nu cred ca ea realizeaza asta. Ii accept invitatia cu un entuziasm pe care nu am incercat sa-l ascund. Si de ce as fi incercat? Pana la ura sunt nerabdator sa-i simt gustul din nou si poate sa ma imbat putin cu parfumul ei...
Da, stiu... Super plictisitor. Fara pic de actiune, de romantism... fara nimic, dar asta e doar inceputul la ce va urma.
Sper sa nu fiti suparati pe mine ca am pus un capitol asa de banal, stiti ca va iubesc, asa ca data viitoare sa va pregatiti, nu va las eu cu ochii in soare... prea mult. :)))
XOXO! ♥♥♥
*Kakashi = cel mai norocos personaj din Naruto :)))
Serios, adica, la ce performanta are Guy la a-l cara... ma mir cum de nu-l cara mereu. Cine nu ar vrea sa fie carat in spate de el?*
Just kidding :))
