Oare sunt atât de rău?

68 7 0
                                    

   03:00. Pustiu. Nimeni pe străzi. Nimeni în parcuri. Nimeni în baruri. Nimeni în cluburi. Nimeni şi nimic în noaptea asta. Urăsc asta, urăsc să nu am nicio victimă de ucis. Vreau sânge, vreau să aud cum cere îndurare, ţipetele sunt simfonie pentru urechile mele. Ador momentele astea, vreau să omor, acum! Trebuie să mai fie cineva pe aici, oricine.. Aham.. uite acolo! Un bătrânel, oare ce caută la ora asta singur în noapte, nu ştie cât de periculos poate fi? Asta o să-i arat eu. Oare sunt atât de rău încât să-i fac rău unui bătrânel nevinovat  ca el? Hmm... DA SUNT!!

       Vrea să traverseze, dar îl opresc repede şi îmi iau "înfăţişarea" de adolescent inocent.
-Châm.. mă scuzaţi, domnule?
-Da nepoate!
-Mă puteţi ajuta cu ceva?
-Desigur. Despre ce este vorba?
-Pai mi-am pierdut cheile casei în tufișul de acolo, mă ajutaţi să le caut?
-Cum să  nu.
-Vă mulțumesc!
 
      Nu pot să cred că a căzut în  capcana asta banală. S-a zis cu moşu' ăsta. Mă apropii puţin mai mult de el şi îmi scot cuţitul din buzunar gata să-l omor încet şi dureros.
-Cred că ţi-am găsit chei...le..
-Mulţumesc mult!
Bătrânul nu a mai spus nimic, deja gura lui emana sânge la greu, i-am înfipt cuţitul adânc în spate, rotindu-l de câteva ori, fiind sigur că moşul nu se va mai trezi. L-am întins uşor pe iarbă şi am început masacrul. Un deget a picat, al doilea la fel, urmat de cel de-al treilea, şi tot aşa până când moşul nu mai avea niciun deget. Uşor i-am tăiat limba, şi i-am scos un ochi pe  care l-am băgat în buzunar, ca amintire de la acest bătrânel simpatic, iar pe celălalt l-am tăiat şi l-am pus pe  pieptul moşului, care arată acum foarte deplorabil şi roşu. După ce am terminat cu joaca i-am tăiat capul moşului şi i l-am aşezat tot pe piept, care acum era  despicat în două, iar pe frunte am crestat iniţialele "DK." de la numele meu, pe care îl veţi afla mai târziu, acum nu e timpul potrivit! "Ştii, moşule, cam era timpul să mori!" Mi-am spus mie şi am început să râd ca un nebun, singur. Oare sunt atât de rău?  Da, da sunt! Şi ADOR asta! Sunt un psihopat şi crede-mă, nu ai vrea să te întâlneşti cu mine! Plec de la locul crimei, asigurandu-mă că nimeni nu a văzut asta şi merg în căutarea altei victime abia ce m-am încălzit!

Hey emolici, acesta esti primul capitol, sper să vă placă și să continuaţi s-o citiţi, va deveni al naibii de interesantă!  :)) :*

Criminalul Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum