Criminalul

O vreau înapoi..

Ce dracu fac? Bocesc aici exact ca un copil de 5 ani? Nu cred că fac asta, nu mă pot gândi la asta acum, trebuie s-o salvez cumva, nu o să moară, nu vreau asta! Caut în toată baia şi în final găsesc o bucată de bandaj cu care îi bandajez încheietura mâinii, încercând să mai încetinesc din sângerarea abundentă. Nu am timp să aştept o ambulanţă, aşa că o iau în braţe şi o duc la maşină, accelerând spre cel mai apropiat spital. Ajungem în vreo 10 minute şi dau buzna pe uşile spitalului căutând un doctor, deodată o asistentă mă opreşte şi începe să-mi pună întrebări idioate.
-De ce intraţi aşa cu viteză? Ce s-a întâmplat? Sunteţi nebun? Acesta este un spital exemplar şi nu avem nevoie de persoane demente.
-Cred că glumești.. Dementă ești tu dacă nu o vezi pe fata asta care-şi dă ultima suflare aici! Cheamă dracu un doctor şi lasă crizele astea!
-Ah.. o..k.

Cred că am cam supărat-o, dar nu-mi pasă, mă ia pe mine cu crize de astea.. Ce dracu? Nimeni nu vede că micuţa Erika moare aici, în braţele mele? Ah.. şi doctorul asta nu mai vine odată. Nu pot să cred cât de incompetenți sunt oamenii ăştia, dacă Erika păţeşte ceva mai grav îi omor şi la propriu şi la figurat.
În sfârşit apare doctorul şi mă cheamă într-o sală. Acolo o las pe Erika pe pat şi îi povestesc tot ce s-a întâmplat. Acesta ascultă uimit, apoi începe s-o examineze pe fata care mi-a furat atât minţile cât şi inima. Se uita încontinuu la ea, nu îmi spunea nimic, nu schiţa niciun semn bun sau rău, nu ştiam ce să înţeleg, dar peste câteva minute se ridică şi îmi spune cu o voce aproape tremurândă.
-Domnişoara Erika a pierdut enorm de mult sânge şi a trecut printr-o traumă devastatore în legătură cu părinţii ei, era de înţeles că va vrea să-şi pună capăt vieţii, dar eu încerc s-o ajut, însă nu vă garantez că voi reuşi..
-Dumneavoastră vreţi să-mi spuneţi că ea nu se mai poate trezi?.. Nu sunteţi în stare s-o readuceți la viaţa? Ce fel de spital e ăsta?
-Calmați-vă! O să fac tot posibilul să-i redau cantitatea de sânge pierdută, dar aş vrea să luați în calcul şi ideea ca ea să nu se mai trezească.
-NU! Nu o să iau ideea asta în calcul. Am nevoie de ea, iar dacă nu o faceţi bine, veți plăti amarnic, credeţi-mă. Nu mă cunoaşteţi, nu aveți nici cea mai vagă idee de ce sunt în stare.
-O..k. Vom face tot posibilul. Pe cuvântul meu.

   Doctorul tocmai ce părăsise camera. Ardeam de nervi, sângele îmi plusa în vene, iar dorinţa de ucis îmi crescuse nebuneşte. Auzi la el.. "nu ştie dacă e posibil să o facă bine". Minciuni! Aberaţii! Erika trebuie să fie bine, nu o las să moară! Dacă ea moare, îi omor pe toți, jur! Uh.. Eram atât de nervos încât am dat cu pumnul în perete, făcând o gaură de toată frumuseţea. Nu-mi păsa de asta.. M-am aşezat pe un scaun, i-am luat mâna Erikăi în a mea şi fără să vreau, am început să plâng din ce în ce mai tare.. Ce dracu se întâmplă cu mine? Mă înmoi? Nu pot face asta. Şi cu ucisul cum rămâne? Nu o să renunţ la el! Dar Erika? Are nevoie de mine şi nu o să renunţ în veci la ea. O.. o iubesc pe fata asta. Mai mult decât pe mine însumi. Toate astea numai din vina mea.. Nu trebuia să-i omor părinţii, nu aşa se procedează. Iar acum... Acum poate fi moartă din vina mea. MĂ URĂSC! SUNT UN DOBITOC! Nu sunt în stare să apreciez persoanele de lângă mine, ea era singura care mă înţelegea, ea era totul meu..

Cu greu mă opresc din plâns şi îmi iau telefonul. Îl sun pe Alex şi îi explic totul, cap-coadă.
-Ah.. Derek.. Ţi-am spus că nu e o idee bună. Acum uite, singura persoana care ți-a ajuns la suflet e posibil să nu se mai trezească.
-NU! Nu mai spune asta! O să-şi revină. Tu nu știi nimic! Își va reveni, şi dacă nu.. Ah.. nu ştiu ce să fac. O să mă omor! Nu pot trăi fără ea Alex!
-Nu.. Tu nu faci nimic. Dacă ea nu-şi va reveni, o s-o uiți şi gata.
-Ce? Alex eşti nebun? Nu pot face asta! Tu nu înţelegi! O iubesc Alex! Mai mult ca niciodată! Mi-a intrat la suflet şi nimeni nu o poate scoate de acolo. E specială, e micuţa mea, şi ştiu ce o să fac dacă ea nu se va trezi.
-Nu Derek! Stai cuminte, lasă dracului prostiile!
-Lasă-mă! Tu doar ai grijă ce o să le spui profilor pentru că nu voi veni la şcoală timp de câteva zile, dacă se va face bine, şi asta e sigur, voi sta aici, cu ea, nu o s-o mai las vreodată singură, nu vreau să-şi facă rău.
-O..k. Doar ai grijă frate. Ştii că dacă ai nevoie de ceva, sunt aici.
-Mulțumesc frate! Eşti cel mai tare!
Am închis telefonul şi m-am pus pe scaunul de lângă patul Erikăi. I-am luat mâna în a mea şi am stat aşa ceva vreme, privind în gol, reflectând la tot ceea ce se întâmplase până în prezent. Ne cunoşteam doar de câteva luni şi deja sunt în stare să-mi dau viaţa pentru fata asta.
Nu ştiu ce să fac ca să-şi revină.. O vreau înapoi, vreau s-o strâng în braţe şi să-i spun cât de mult mi-a lipsit.. Îmi e aşa dor de vocea ei.. de ea.. Micuţa mea..