Ea...

32 5 0
                                    

-Derek. Pssttt!! Derek!
-.....
-Derekk!! Bă, Derek! Răspunde-mi frate!
-Ce vrei Alex?
-Ce faci?
-Ora de chimie, tu?
-Mă plictisesc total. Chiulim ultima oră?
-Nu, normal că nu. Nu vreau să am probleme.
-Hai mă Derek, e prima dată când o să chiulești, nu-ți va face nimeni nimic.
-Alex eu nu risc. Nu vreau să am un minus în dosarul meu. Trage tu chiulul, dar eu nu vin.
-Nu îmi vine a crede că noaptea eşti un criminal, iar ziua pari doar un pană-lapte.
-Ba nu e aşa. Nu vreau să-mi stric reputaţia pur şi simplu.
-Domnule Jakson, domnule Morgan, aveți ceva ce vreți să împărtășiți cu toată clasa?
-Nu doamna profesoară! Ne scuzaţi. Vezi Alex, mă bagi în belele.
-Lasă asta, dacă nu vi cu mine, măcar mă acoperi. Găseşti tu o scuză pe care să i-o bagi pe gât profei de engleză.
-O..k, cred că aşa mai merge.
-Merci, eşti cel mai tare.
-Ştiam!

După ultima oră, cea de engleză, în care i-am spus profei că Alex a plecat până la spital pentru că se simţea rău, am hotărât să merg şi eu acasă, în casa pe care am moştenit-o de la părinţii mei. Nu am vrut să mai fiu o povară pentru Alex şi familia sa, aşa că atunci când am împlinit 18 ani m-am mutat în casa mea, am renovat-o şi acum locuiesc singur în ea, de fapt, îl am pe Royall care îmi ține de urât. Royall este un liliac mic, de rasă rară, adus din Africa, el e cadoul meu de 18 ani de la Alex, ca atunci când el nu va fi langa mine Royall să mă supravegheze. Mi s-a părut un gest foarte drăguţ din partea lui.

12:30. Prânzul. Ajuns acasă mi-am făcut un duş, am mâncat ceva, l-am hrănit şi pe Royall, apoi am decis să îmi fac temele, şi în două ore totul era gata aşa că m-am gândit că ar fi bine să mă odihnesc puțin înainte de masacrul ce urma să-l fac în acea noapte.

17:15. Ah, unde dracu am pus telefonul ăla idiot? Uff. Nu mai suna, vin imediat. Unde ești afurisitule? Royall, mi-ai văzut telefonul? Nu? Nici eu. Grozav, acum vorbesc cu animalele. Şi mai grozav, acum vorbesc singur. Futu-ți morții mă-tii de telefon, unde te ascunzi?
Uite-l! În sfârşit.
-Alo?
-Alo, Derek?
-Da Alex, eu sunt, de ce m-ai trezit?
-Hai să ieşim undeva.
-Îmi dai întâlnire?
-Da.
-Ştii că nu-s gay, nu?
-Da păpuşa, acum mișcă-ți curul ăla mare şi te îmbracă frumos, astă-seară mergem în club.
-Nu, nu vreau. Astă-seară am chef să ucid.
-O să faci asta şi în club, am auzit că o să fie full de persoane.
-Hmm.. sună interesant. Imediat vin şi ne întâlnim în fața parcului.
-Ok prințesă, hai mai repede!
-Ce dracu? Nu-mi mai spune aşa.
-Bine, bine, mișcă-te azi.

Mă omoară băiatul ăsta.
Deci, mă îmbrac repede cu o pereche de blugi negri, un ticou tot negru cu un craniu de toată frumuseţea şi geaca de piele, iar îmi picioare şi-au făcut apariţia tenesii mei Converse, tot negri. Eram gata de plecare, am ieşit din casă şi am dat nas în nas cu Alex.
-Cât de mult ți-a luat!
-Mai taci. Tre' să arăt bine când îmi voi face noi victime.
-Da, chiar arăți bine. Nu mai pari a fi un tocilar.
-Ha ha.. ce umor expirat ai. Nici tu nu arăţi rău.
-Merci, merci!
-Deci, unde este clubul ăsta?
-La câteva blocuri departare.
-Ok. Şi ce facem acolo?
-Eu îmi caut una pentru a-mi satisface poftele sexuale, iar tu îți cauți una pentru a-ti satisface poftele sadice.
-Sună bine.
-Ştiu. Cred că am ajuns.
-Aici e? Arată banal.
- Stai să-i vezi interiorul, e bestial!
-Sper că nu mă dezamăgeşti.
-Chiar deloc. Doar priveşte!
A spus Alex, iar eu nu am mai putut spune ceva deoarece tocmai când am intrat pe uşă, o sticlă s-a izbit puternic de peret spărgându-se în mii de cioburi.
- Ce dracu a fost asta, Alex?
-O nimica toată, o să te obișnuiești. Haide intră, distreaza-te puţin. Le vezi pe tipele ălea două, una e a mea şi una a ta.
-Nu, n-am nevoie, cât o să stam aici?
-Până dimineaţă, deci distrează-te boss!
-O..k!
-Bun, eu te las, ai nevoie de ceva mă suni, ok?
-Da mă, n-am trei ani, mă pot descurca singur, sunt un criminal ai uitat?!
-Mda.. ai dreptate. Totuşi ai grijă de tine.
-Şi tu frate.

Alex se îndepărtează de mine şi mă lasă singur, mă îndrept spre tejghea şi îmi comand o tequila, vreau să beau ceva care să mă scape de monotonia asta idioată. Locul ăsta arata oarecum acceptabil, deşi pereții sunt murdari și zgâriați, atmosfera e drăguţă, toți sunt veseli și beți în mare parte, dar de aceea ăsta este un club. Multe tipe bune pe aici dar n-am chef s-o ard pe vreuna în seara asta, vreau doar să beau şi mai târziu să ucid ceva, cred că nu ar strica dacă m-aş distra și eu puțin, nu?
Mă ridic de la masă și brusc mă prinde o poftă nebună de dans, încept să dansez alături de alte personae în mijlocul sălii, sunt o gramadă de tipe în jurul meu, iar pofta de ucis mă roade, trebuie să ucid acum, vreau sânge neapărat.

02:00. Fix. Cineva mă iubeşte. Sau poate nu. Mă mint singur. Nimeni nu mă iubeşte şi nici n-am nevoie de iubirea lor. Mă iubesc eu pe mine, îmi e de ajuns.
Am plecat de la acel club lăsându-l pe Alex cu câteva tipe, sincer mă cam îngrijora, adică era beat rău şi era gata să-şi ia bataie dacă nu-l scoteam eu de acolo. După a plecat şi m-a lăsat singur intrând într-o cameră în care erau destul de multe fufe, cred că o făceau în grup.. nu știu.. Hmm... bine de el, măcar el să se distreze dacă eu nu prea am dispoziţia necesară..
Aşa că am plecat de acolo căutând o persoană cu care "să mă joc ", nu am ucis pe nimeni în seara asta şi pofta mă înnebuneşte.
Din nou nu e nimeni pe stradă, trebui să fie cineva pe aici, pe oricunde, până la urmă ajung să omor şi un câine pentru a-mi potoli foamea. Ah, înnebunesc, la propiu. Străzile astea sunt al dracului de pustii, doar becurile mai licăresc din când în când.
Stai. Uite. Acolo. În sfârşit o persoană. Amin Doamne! Simţeam că mor. Acum tre' să mă duc lângă ea fără să mă simta. Asta va fi uşor.

Mă aflu în spatele unui copac mare şi solid, care mă acoperă perfect. Înainte de atac îmi place să-mi analizez victima. Aici avem de a face cu o femeie, de fapt nu, nu e o femeie, ci o fată, o adolescentă, destul de înaltă, dar mai scundă faţă de mine. Are părul lung, brunet, şi nişte forme care o avantajează aşa bine. Pare timidă şi firavă. Prada perfectă! Mă apropii încet gata să mă pun bine cu ea.
- Bună seara domnișoară!
- Bună seara şi ție!
- Ce face o adolescentă aşa frumoasă ca tine pe străzile astea, noaptea?
-Tocmai ce voiam să iau un taxi spre casă. Şi îți mulțumesc pentru compliment.
-Îhm..
Atât am mai putut îngâna deoarece fusesem cuprins de farmecul ochilor ei căprui. Mă privea cu o aşa inocenţă încât nu mă puteam împotrivi ei. Parea că știe perfect că voiam s-o ucid şi îmi cerea îndurare doar cu privirea. Mă hipnotiza. Era atât de frumoasă, firavă, inocentă, timidă, posibil şi puţin speriată. Tremura de frig, se vedea pe pielea ei, era toată "de găină" asta aşa, ca să o citez pe faimoasa Andra, revenind, am hotărât să aflu mai multe despre ea şi după să văd dacă sunt în stare s-o ucid aşa cum îmi doresc.
-Văd că tremuri.
-Da, îmi este puțin cam frig.
-Haide, te duc eu acasă.
-Cu ce?
-Cu maşina aceea violet de acolo! Spun eu, arătând spre un Ferrari de culoare violet, decapotabil (da, am maşină, bravo mie).
-Drăguţă maşină.
-Știu, deci, urci?
-Ok. Mulţumesc.

Nu am mai spus nimic, doar am zâmbit şi i-am deschis uşa de la maşină, vrând să par un gentleman. Aveam de gând să trag de timp pentru a mai afla câte ceva despre ea, aşa că am decis s-o iau pe un drum mai lung, trebuia s-o cunosc mai bine, doar viaţa ei se afla în mâinile mele, eu decideam dacă o voi ucide acum sau niciodată, deşi pofta din mine mă frământa.

Criminalul Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum