Criminalul

Ăsta-i Alex.

08:00. Luni. Prima săptămână de când a început şcoala. Gata cu vacanţă de vară. Gata cu ieşitul în cluburi. Gata cu băutura. Gata cu plăcerile sexuale ale trupului meu. Şi ceea ce e cel mai grav, gata cu ucisul nenumăratelor persoane la miezul nopţii. Acum vor fi din ce în ce mai puţine, iar placerile mele carnale vor pieri încet. Dacă aş putea prelungi vara aş fi cel mai fericit om de pe planetă..
- Hey, Derek!
Aş putea ucide atât de multe persone încât mi-aş satisface până şi cea mai aprigă placere.
-Derek! Derekkk!!
Doar să ştiu că eu sunt cel mai important, restul să fie morţi datorită mie, aş fi aşa mândru.
-Hey frate! Nu mai auzi?
-Alex!! Amice, prietene, frate.. Nu, nu mai aud. Eram prins în gânduri.
-Iar te gândeşti cum ar fi dacă i-ai ucide pe toţi, trăind numai tu?
-Da, cum ți-ai dat seama?
-Derek, ne cunoaştem din generală, îţi ştiu toate secretele.
-Da, era de înţeles.
-Mda.. şi.. ultimul an de liceu, ha? Zi tu ca nu-i tare?
-Chiar nu-i tare. Voiam ca vara să fie al dracului de lungă.
-Lasă frate, te descurci şi aşa! Bucură-te de liceu, ai văzut cât de bune sunt boboacele din anul acesta?
-Nu, n-am avut timp. Şi nu vreau vreo relaţie acum, nimeni nu m-ar înțelege..
-Eu o fac. Eu te înţeleg cel mai bine, şi ştiu că ai nevoie de o prietenă neapărat.
-Ba nu, acum mișcă-te la oră, nu vreau să întârziem cumva, nu am nevoie de absențe.
-Deşi eşti un criminal în serie, căutat de poliţie, la şcoală tot un tocilar rămâi, Derek.
-Mișcă şi taci!

Mda.. Cam acesta este Alex, fratele, prietenul, amicul, nebunul, încăpățânatul meu, pe scurt singura mea familie. Pe el îl mai am, să nu credeţi că-s gay sau altceva, nu, doar că Alex mi-a fost alături tot timpul. Pot spune, că-l iubesc, dar nu în sensul ăla.

Cum de ştie că-s criminal?
Păi i-am spus eu, bine, după ce el m-a văzut în acţiune. Mai precis pe la 15 ani părinţii lui au decis să mă lase să stau cu ei până o să mai cresc, şi într-o seară pofta de ucis mi-a crescut aşa că am ieșit în căutarea unor victime şi am şi găsit, iar când să-mi finalizez "arta" Alex m-a văzut şi a rămas cu gura căscată, am vrut să-l ucid şi pe el, dar m-am răzgândit când am văzut că râdea foarte tare presupun că de expresia feței mele. Atunci i-am povestit totul, în speciala cum am ajuns să ador ucisul, şi, spre surprinderea mea, m-a înţeles şi a jurat că nu va spune nimănui, iar eu mi-am pus toată încrederea în el. Iar acum, după 4 ani, iată-ne pe amândoi, la acelaşi liceu, cu acelaşi secret. Chiar nu a spus nimănui, şi asta mă face să-mi sporesc încrederea în el. L-am ţinut la curent cu toate victimele care mi-au căzut în mâini, iar el de fiecare dată mă făcea nebun, continuând apoi spunând că asta îi place la mine.
În prezent suntem cei mai buni prieteni, şi eu îl consider familia mea.

Cred că ar trebui să-l și descriu puțin, să vă faceți o impresie despre el. Deci... Alex e blond, cu ochii căprui (o raritate), la fel de înalt ca mine, este ambiţios, încăpăţânat, sportiv, mult prea frumos (pentru asta îl invidiez), deştept atunci când vrea, aventurier, curajos, şi foarte șarmant ceea ce mă enervează la el, deoarece până acum a avut ca iubite cele mai mişto tipe de liceu, în timp ce pe mine toate mă ignorau, zicând că sunt ciudat.. Eh, ELE PIERD!! Eu nu am nevoie de iubită, pot trăi şi singur. Şi, deşi este foarte popular, mereu a stat cu mine, niciodată nu m-a lăsat baltă, încă un lucru pentru care îi voi rămâne veşnic îndatorat. Bun, cam atât despre Alex, o să şi-o ia în cap.