In Cautarea Realitatii- L.H.

Capitolul 8

Hope's POV:

Ma aflu in fata casei lui, cu tortul facut de mine pentru el (care e destul de greu by the way) in mana.

 De ce am emotii? 

Incerc sa ciocan dar ma retrag.

 Ce o sa ii spun?

De data asta chiar ciocan. Imi deschide usa un Luke intr-o camasa alba, un zambet mare pe fata si o tunsoare noua, care, tin sa mentionez, ii sta incredibil. Arata atat de... matur.

"Buna ziua domnita Hope!" imi ia mana stanga si mi-o saruta, apoi ma conduce in bucatarie, inca tinandu-ma de mana. 

Ne oprim. Pe masa era un tort. Ma uit la Luke. Ma uit la tortul de pe masa. Ma uit la tortul din mana mea.

 Las opera mea gastronomica pe blat si ma ridic pe varfuri sa ii dau lui Luke o imbratisare de tip Hope. Sunt o imbratisatoare profesionista.

 Miroase a parfum barbatesc si scortisoara... si a cafea?

Luke's POV:

Situatie ciudata...

O pot vedea pe geam cum se gandeste daca sa sune sau nu la usa.

 Arata ca o zana emotionata.

Poate ca nu o sa ii placa noua mea tunsoare. 

Dupa ce ii deschid usa ii iau mana libera si i-o sarut, uitandu-ma in ochii ei.

E destul de tacuta. Pot vedea cum s-a imbujorat. 

Decid sa ii arat tortul din bucatarie. Ce malefic sunt...

Ea se uita la mine, la tortul de pe masa, apoi la tortul ei. Il lasa pe bllat si ma surprinde cu o imbratisare. Ii iubesc imbratisarile. E asa mica si usor de imbratisat. Cand isi pune mainile dupa gatul meu pot sa simt iubire.

Imi place sa stiu ca e cineva acolo pentru mine. Doar ea.

Miroase a ceai de fructe si fericire... si a vanilie?

O strang putin mai tare de talie si o ridic. Manutele ei se prind mai bine de mine, isi incolaceste picoarele in jurul meu si se uita in ochii mei. Ii zambesc o secunda, apoi fac inevitabilul: o invart.

Hope scoate un chitait si isi cuibareste capul langa gatul meu. Eu mor de ras.

"Ce ficus faaaaci?" 

Ma opresc din rotit si ma sprijin de masa. Noroc ca am o bucatarie mare, altfel m-as fi lovit de orice.

"Nu e evident? Te ametesc!"

O pun inapoi pe gresie. 

"Luke...?" are o privire ingrijorata. 

Hope's POV:

"Esti obosit?"

Se uita la mine de parca l-am intrebat cum il cheama.

Oftez.

"Luke... mirosi a cafea. Adica pe langa mirosul tau obisnuit. Stiu ca suna ciudat. Dar cand am simtit cafeaua m-am gandit ca--"

"Sunt okay." ma intrerupe si ma trage la pieptul lui si imi da un pupic pe frunte. Tot simt mirosul de cafea. "Sa stii ca si tu ai ceva nou." acum e randul meu sa ma uit intrebatoare la el. "Ti s-a adaugat mirosul de vanilie."

Ma bucur ca a observat.

"E esenta de vanilie... e dulce."

Se apleaca si imi da un alt pupic. Pe gat. Fiori.

"Dap. E dulce." se linge pe buze si imi face cu ochiul.

Ce minune de copil. Si ce norocoasa sunt sa-l am.

Ofteaza.

"Am dormit 3 ore. Hai 2 ore jumate. Sunt in picioare de la 6. Am fost in cautare de cafenele. Ca sa lucrezi si tu undeva unde sa ma simt si eu bine. Stiu, ce egoist din partea mea. "

Mi se maresc ochii de uimire apoi imi dau lacrimile.

El.... a facut asta pentru mine...?

Luke se apleaca si imi saruta obrajii inlacrimati. 

"La multi ani." ii spun in soapta. 

Il iau de mana si il conduc spre dormitor.

"Stai acolo si sa nu indraznesti sa te ridici!" ii ordon ca unui catel si ies din camera, dar ma intorc: "Mai bine imbraca-te in pijama pana vin."

Imi fac de lucru repede prin casa: incui usa, sting televizorul din sufragerie si ma duc in bucatarie. Acolo pun laptele la incalzit ca sa fac niste ciocolata calda. Pregatesc scortisoara.

Dupa ce umplu doua borcanele dragute (le-a cumparat el pentru cand mai am chef de bauturi kawai) cu ciocolata calda,pun frisca noastra preferata deasupra si presar scortisoara pe-al lui si cocos pe-al meu si le las putin la racit, timp in care iau celalalt cadou pentru el si merg sa i-l dau.

"Nu stiu ce faci sau ce vrei sa faci, dar ma plictisesc." imi spune fix cand intru in camera.

"Am venit cu niste cadouri speciale"

"Dar mi-ai dat deja cadouri... pe care cred ca le-am lasat la tine acasa.

"Le-am adus eu. Sunt in sufragerie. Dar aici sunt ALTELE. "

Luke deschide punga gigantica si scoate o punguta mai mica. Eu zambesc in anticipare.

"Onesie de pinguin? Stai... doua?" are un zambet de baietel fericit in seara de Craciun. 

Se apleaca si ma imbratiseaza strans.

"Hai sa le punem pe noi."

-------mai tarziu------

Stateam intinsi in pat imbracati in pinguini, terminandu-ne le cacaco. 

 Planuiesc sa il adorm. A facut prea multe pentru mine. Macar atat sa fac si eu.

Ii iau borcanasul gol si il pun pe noptiera. Ma ghemuiesc imediat la pieptul lui. Asa adoarme si mai repede.

"Pew." imi spune in soapta, apoi ma pupa pe frunte.

"Pew..." murmur eu la pieptul lui.

------

Un somn mai bun nu cred ca o sa mai am niciodata.

-------->_<--------

Hey

Mai e cineva fan BTS? (Copiluti din A.R.M.Y. ???)

Capitolul asta trebuia sa fie postat saptamana trecuta dar am dat o teza, antrenament de dansuri sambata, s.a.m.d.

Imi cer scuze.

O sa mai scriu soon daca nu o sa am writer's block again.

:3 

--Giulia