Wicked

Capitolul 2

Va multumesc din tot sufletul pentru cele 4 milioane de citiri la Dark Revenge. Pentru cei care sunt interesati, @MesmerizeBlack a facut un grup pentru Wicked pe Facebook. Link-ul se afla in descrierea de pe profilul meu. 

Parerile despre primul capitol au fost minunate; vreau sa va multumesc la fiecare in parte pentru fiecare comentariu pe care l-ati lasat. Ador sa va citesc parerile si ma bucur mult ca va place Wicked pana acum. 

Citire placuta. xx

• • •

― 2 ―

Revenge is a dish best served cold.

Aşa cum acum câteva momente lumea părea mai gălăgioasă decât niciodată, am ascultat cum sunetele din depărtare, de afară, de la etajele de deasupra noastră, s-au retras într-un colț îndepărtat, un nor silenţios crescând în spaţiul liber dintre mine şi Claire.

Tăcerea greoaie din încăpere nu părea să o deranjeze, buzele ei acoperite de un rânjet fantomă atât de mic şi discret că nu eram în stare să-mi dau seama dacă zâmbea sau nu. Cicatricea mică de pe obrazul stâng, aproape de linia maxilarului, îi aducea pe chip o expresie rece şi dură, transformând acel rânjet amuzat în unul aspru şi furios. Şi-a înclinat capul într-o parte, câteva fire întunecate din părul ei tuns scurt acoperindu-i catricea; pentru o secundă mi-a reamintit de aceeaşi Claire pe care am văzut-o ultima dată acum 6 ani.

Nu am realizat că mă holbam în ochii ei decât atunci când şi-a aplecat privirea spre picioarele mele și a întrerupt momentul. I-am urmărit sprâncenele încruntându-se uşor înainte să facă un pas spre mine, prezenţa ei devenind tot mai reală cu fiecare secundă înceată. Când a mai rămas doar un pas între noi s-a aplecat și a luat ceva de pe podea. Și-a reluat poziția cu Wuthering Heights de Emily Brontë în mâinile ei, degetele lungi şi subţiri răsfoind paginile uzate ale cărții. I-am zărit ochii călătorind peste cuvintele şi paragrafele subliniate de parcă nici nu mă aflăm în aceeaşi camera cu ea.

Când am înghiţit în sec am realizat cât de uscat îmi era gâtul şi cât de multe cuvinte şi întrebări îmi înțepau limba.

–Ce faci aici? am întrebat cu o voce răguşită, preț de o clipă având impresia vagă că sunt un nebun care vorbeste de unul singur într-o cameră goală.

Claire s-a întors pe călcâie cu privirea aplecată în continuare spre cartea din mâinile ei și a făcut câțiva paşi mărunţi și indiferenți spre bucătăria apartamentului. Mi-am întors tăcut corpul după ea, aşteptând să-mi răspundă. Buzele mi s-au presat într-o linie fermă iar pumnii mi s-au încleştat pe lângă corp, simțindu-mi unghiile adâncindu-se în carnea caldă şi moale a palmelor mele transpirate.

–Te-am întrebat ceva.

–Te-am auzit de prima oară, Harry, tonul vocii ei era calm și relaxat.

A închis cartea cu putere dintr-o mișcare scurtă si rapidă, aceeași expresie serioasă neclintită în continuare pe chipul ei, şi a aşezat-o pe masa din bucătărie unde biletul de la Henry se afla. A ridicat bucata de foaie şi a citit-o cu o privire încruntată. De unde mă aflam am putut zări un zâmbet crescându-i pe buze.

–Oh, mă bucur să văd că vă înţelegeţi în sfârşit, a dat drumul la bucata mică de foaie cu o mişcare indiferentă. Păcat că trebuia să mor eu ca asta să se întâmple.