Wicked

Capitolul 7

―7―

-Claire.

M-am simțit ușor scuturată de o mână blândă, pe care am ignorat-o pentru câteva secunde.

-Claire, trezește-te.

De data asta mi-am deschis ochii ca să fiu întâlnită de lumina zilei ce pătrundea prin unul dintre geamurile largi din sufragerie. Am tresărit ușor și m-am ridicat într-un cot, cu cealaltă mână împingându-mi părul din față ca să mă pot uit la persoana ce încerca să mă trezească.

Era Natalia, ușor aplecată spre mine cu o cană de ce bănuiam să fie cafea în mână și o privire subtilă de îngrijorare pe chip.

-S-a întâmplat ceva? a fost primul lucru pe care am întrebat-o.

-Nu, nu s-a întâmplat nimic, a scuturat grăbită din cap, asigurându-mă că totul e okay. Aveai un vis urât, de asta te-am trezit.

-Un vis urât? m-am încruntat confuză, reușind să mă ridic în șezut. Mă aflam pe una dintre canapelele din sufragerie, cu pătura lui Harry―aceeași pătură pe care mi-a dat-o în ziua aia pe plajă―înfășurată în jurul meu.

-Da, te tot foiai și șopteai ceva, a încuviințat. Nu-ți amintești?

-Nu, am spus sincer, trecându-mi o mână prin păr. Cât e ceasul?

-E 13:02, a răspuns. De ce ai dormit în sufragerie? Știi că avem două camere de oaspeți, nu?

Pentru o secundă nu aveam nici eu habar de ce mă aflam în sufragerie, până când mi-am reamintit. Aseară, după ce eu și Harry am ieșit din balcon, amândoi ne-am întors în camerele noastre fără să ne zicem prea multe, eu în cea în care deja dormisem, și el în cealaltă cameră de oaspeți. Am făcut un duș și m-am schimbat în hainele pe care Natalia le-a lăsat pe patul meu―pe ale mele băgate într-o pungă ca să poată fi aruncate―după care am încercat să mă întorc înapoi la somn, dar se pare că orele pe care le dormisem cât Harry și Zayn au fost plecați au fost mai mult decât destul pentru mine. Așa că după ce m-am săturat să mă holbez la tavan pentru o ora, am decis să ies din cameră, să merg în bucătărie ca să mânânc ceva, și în cele din urmă să vin în sufragerie ca să găsesc ceva cu care să-mi pierd timpul. Îmi amintesc cum am început să simt oboseală revenind, așa că am luat pătura lui Harry―care se află într-o pungă uitată pe hol lângă ușa principală―și m-am întins pe o canapea, acoperindu-mă cu ea.

Fără să-i ofer un răspuns lui Natalia, m-am ridicat în picioare, corpul meu simțindu-se ca o bară de metal ruginită. Canapelele astea arată bine, dar nu sunt tocmai potrivite pentru dormit.

-Hai, am făcut cafea și micul dejun, a spus ea pe un ton mai viu, luând-o înaintea mea spre bucătăria casei.

-Harry s-a trezit? am întrebat curioasă, vocea mea răgușită dându-mi de înțeles că aveam mare nevoie să beau ceva, orice.

-Nu, el și Zayn încă dorm. Cafea sau mâncare mai întâi?

-Cafea, am răspuns fără să mă gândesc de două ori. Nu aș putea să mestec nici o firmitură de pâine acum.

-Știu cum se simte, a ras ea ușor în timp ce eu m-am așezat pe unul dintre scaunele de la insula din centrul bucătăriei. Am și eu dimineți din alea când tot ce am nevoie e doar o cafea fierbinte.

După mirosul din aer, am putut să-mi dau seama că a făcut omletă, dar pe cât de bine mirosea, în momentul ăsta nu doream decât să țin în mână o cană de cafea caldă și să o beau încet și fără grabă.