Wicked

Capitolul 8

Plănuiam să postez capitolul ăsta mai devreme, la o săptămână după ce postasem capitolul acela de întâi aprilie, dar am fost plecată în România pentru nunta surorii mele, și pe lângă asta am avut și câteva problemele personale, deci nu am reușit să găsesc destul timp liber ca să postez capitolul (de data asta cel adevărat hah). Oricum, sper să vă placă și ca întotdeauna, citire plăcută. xx

• • •

―8―

Aeroportul Westchester County nu e un aeroport ca oricare altul. Atunci când am ajuns aici, m-am temut că trebuia să trecem prin securitate și verificare―să dăm pașapoarte și acte pe care nu le aveam―dar aeroportul Westchester County e un aeroport privat, unde se aflau în mare parte avioane private. Nu e prima dată când mă aflam într-un aeroport privat, unde gențile sau actele nu ne-au fost verificate și am fost lăsați să trecem de parcă locul ăsta ne aparținea. Când am intrat înăuntru, Zayn a vorbit cu o femeie de la biroul de informații din holul principal, și câteva momente mai târziu am fost urcați într-o mașină neagră ce ne-a adus pe pista avioanelor.

Sunt momente ca astea când aș da orice să am un avion privat. Zece minute mai târziu după ce am parcat mașina în parcare, ne afla pe o pistă largă, lângă avionul lui Zayn. Dacă am fi fost la un aeroport normal am fi pierdut cel putin o oră făcând nimic, să nu mai zic că cel mai probabil am fi fost arestați înainte să apucăm sa trecem de securitate.

Avionul lui Zayn era ca oricare alt avion privat. Înăuntru încăpeau un grup destul de larg de oameni, dar avea numai un singur compartiment, ocupat de 12 locuri libere, care erau mai degrabă fotolii din piele întoarsă.

Eu, Harry și Niall am urcat pe scara avionului care ne ducea spre ușa ce ne aștepta deschisă, dar Zayn a rămas afară, spunându-ne că așteaptă pe cineva și că nu o să dureze mult. Pilotul avionului era afară cu Zayn, un bărbat în jur de 40 de ani care părea să-l cunoască pe Zayn destul de bine. Înainte să întru, i-am zărit pe amândoi zâmbind și încuviințând din cap.

Odată ce am urcat în avion, obrajii mei reci au fost imediat mângâiați de aerul cald și plăcut. Am mers pe coridorul care se afla între scaune, așezându-mă undeva pe la mijloc. Fiecare fotoliu era întors unul spre altul, între fiecare plasată câte o masă joasă, în total șase locuri libere pe o parte a coridorului și șase pe cealaltă. Harry s-a așezat pe fotoliul din fața mea, care era întors spre mine, iar Niall l-a ocupat pe celalalt, Zayn având să stea în fața lui.

M-am aplecat spre măsuța din sticlă dintre scaunul meu și al lui Harry și am luat una dintre cele două sticle cu apă care se aflau acolo. Pentru că era mai mică decât una de mărime normală, am terminat-o cu ușurință, și până ne-am așezat cu toții bagajele și ne-am acomodat în locurile noastre, Zayn a venit și el.

–Ce a durat atât? Harry a întrebat, mai mult pe un ton curios decât nerăbdător sau iritat.

În loc să-i răspundă, Zayn a aruncat în poala lui Harry ceva, după care a făcut la fel și cu mine. Era un pașaport.

–Pașapoarte false, pentru voi. Nu e nevoie de ele când ai un avion privat, dar e bine să le aveți, dacă o să călătorim ceva, a spus Zayn în timp ce a ocupat locul din fața lui Niall, întinzându-se înainte după una dintre sticlele cu apă de pe măsuța dintre ei.

Harry a fost primul care să ia în mână pașaportul ce i-a fost aruncat în poală. Deschizându-l, ochii lui au scanat rapid pagina.

–Bradford    Wade? Pe bune?

Niall a explodat într-un raset molipsitor, și nu m-am putut abține să nu zâmbesc și eu când l-am văzut pe Harry dându-și ochii peste cap, ațintind zâmbetul de pe buzele lui Zayn cu o privire apăsătoare.