E doar vina mea...

1.Aceea nu e o carte obisnuita...

M-am trezit (alarma) la ora 8:15, insa, din cauza lenei, ridicarea din pat nu a fost foarte simpla.Ma chinuiam sa ma dau jos, dar parca era un magnet uman ce ma tragea spre el. La 8:30 am reusit sa ma dezlipesc de patul pufos ce striga la mine sa ma intorc, dar nu mai puteam.Imi pierise somnul. M-am spalat pe dinti, ingrozita de ceea ce vedeam in oglinda. Aratam ca un zombie.
Dupa ce am mancat, am infascat telefonul de pe noptiera si am pornit internetul, mii si mii de mesaje: de pe snapchat, ask, insagram, facebook, tumblr, dar mai ales de pe what's app.
"-11 apeluri pierdute?!!"Asta era singurul lucru la care ma puteam gandi, toate fiind de la prietena mea Emma. Dar cand am sunat-o eu, ea nu a raspuns. M-am aruncat pe canapeaua din sufragerie, la fel facand si cu telefonul. Nu dupa mult timp de relaxare, suna Emma.
-Alo?!De ce nu raspunzi?!!Mi-am facut griji! urla ea tare in telefon.
Ma prefac ca nu am auzit-o si spun:
-Ce faci?
-Nu imi mai ocoli intrebarile!
-Bine,bine...m-am dezlipit greu de pat.
-Ok...mi-a raspuns Kay!
-Bravo!spun eu cu o nepasare mare pe fata.
-Tie chiar nu iti pasa,nu-i asa?
-Mi-a pasat,... prima oara,acum e a 12-a data. Si nu e mare lucru, adica eu mereu vorbesc cu baietii,...deci...nu prea inteleg treaba asta sa te hiperventilezi doar pentru ca ti-a raspun un baiat la intrebare "Ce faci?"..
-Pentru tine e simplu,tu te comporti ca un baiat...
-Ce vrei sa spui prin asta??
-Esti mereu cu gandul la filmele Marvel, ai practicat pana acum doar sporturi de baieti si te intelegi mai bine cu ei decat cu fetele.
-Bine, asta e adevarul. Dar baietii sunt mai de treaba decat fetele. Eu nu le-am putut intelege niciodata si nu cred ca voi putea.
-Dar ce s-a intamplat cu tine si cu Harry?
-Ce vrei sa spui?
-Il cam eviti...
-Ba nu e adevarat!
-Stai calma..eu ziceam decat ca nu prea mai stai cu el la fel de mult ca inainte.
-Parca nu iti placea de el? Mereu ai zis ca e ceva ciudat la el..
-Da...asa e.Ne vedem intr-o ora la scoala.
-Ok. Pa!
Nici n-am mai asteptat sa pma salute la randul ei. Am inchis telefonul si am plecat catre biblioteca.Voiam o carte interesanta, ce sa contina mult mister.
Cand am intrat era acolo fix baiatul de care vorbisem cu Emma.Era la un raft mai indepartat asa ca nu m-am panicat si m-am dus pe un raion pe care nu am mai fost niciodata. Simteam niste furnicaturi ciudate, de parca trecusem printr-o poarta de fum. Insa nu orice fel de fum, ci unul ciudat si albastru. Holul era luminat de un bec vechi, ce emana o lumina rece, putin inspaimantatoare. Am strans tare manerul gentii sport neagra si m-am indreptat spre capatul coridorului, ce imi parea invizibil.Gandurile mele au fost intrerupe de o voce feminina ragusita.
-Te pot ajuta cu ceva?
M-am speriat tare si, din instinct, am tresarit, dandu-ma cativa pasi inapoi, lovind cu crestetul capului de unul dintre rafturi.
-Da... putea sa imi spuneti unde pot gasi raionul "Mister"?
-Acesta este,a spus ea zambind.Era un zambet ciudat si extrem de creepy.
Ma simteam prost ca nu vazusem marele semn de la intrarea in raion, dar pe bibliotecara parea sa nu o supere cu nimic neatentia mea.
-Multumesc!am spus eu umpic cam rusinata.
-N-ai pentru ce!
M-am aplecat sa adun cartile care cazusera de pe raft, cand capul meu a vrut sa faca cunostiinta cu el. M-am ridicat, insa am observat o carte mai departe, cazuta.
Cand i-am atins cotorul am simtit atingerea in toata fiinta mea .Timpul se scurgea, asa ca am luat cartea si am plecat spre scoala.
Va urma...