E doar vina mea...

21.O familie de nebuni

Din perspectuva lui Rose:

Ultima zi in aceasta baza. Nu pot spune ca a fost oribil, pentru ca a fost mult mai mult. Execrabil. Aveam zile in care incercam sa evadam, dar mereu era acolo James-un fel de supervizor de 20 de ani de treaba. James ii ducea pe baieti in camerele lor si ramanea la noi in camere in fiecare seara cate 40 de minute incercand sa ne explice ca nu este bine sa incercam sa fugim pentru ca nu vom scapa de el si va fi acolo mereu sa ne aduca in camere.
   Eu, Emma, Adek si Kay am ramas neschimbati, psihic vorbind, insa Marcus a devenit mai... care e cuvantul?...mai nu Marcus. Gata cu aroganta, nu mai este el. E o persoana calma, gata sa-ti dea un sfat daca ai nevoie, dar totusi simt ca nu timpul l-a schimbat, ci cineva. O persoana pe care nu si-o poate scoate din cap. La inceput am crezut ca Emma va pati acest lucru, dupa despartirea de Allis, dar s-a comportat destul de ok. Kay a ajutat-o mult, au devenit cei mai buni prieteni, la fel ca mine si Adek. Nu realizasem pana acum cat de amuzant este, dar are si momente in care este cel mai nesimtit om din lume. In sfarsit inteleg de ce lumea spunea ca seamana atat de mult cu Tom.
   Din perspectiva Emmei:
Incerc sa ma stapanesc din a tipa de fericire. Maine o sa ma vad in sfarsit cu Allis, Tom, Seb, Patrick, Jade, Kate si Chloe. In acesti 4 ani, nimic nu a reusit sa ma afaca sa ma schimb. Sunt aceeasi persoana care ii bine-dispune pe toti. Acum am inceput sa ma inteleg excelent cu Rose, cel mai bun prieten al meu a devenit Kay, este mereu acolo sa ma sustina, indiferent de situatie. Ma inteleg super si cu Adek si chiar si cu Marcus...adica cu noul Marcus, acela care ma ajuta sa-i bine-dispun pe toti.
   Despre programul di acesti 4 ani, nu am comenta. La cautatori e mult mai simplu si diferit. Ne trezim la 9, la 10 mancam, apoi ne apucam sa studiem harti digitale si sa invatam tot felul de miscari de atac, la 13 mancam pranzul, apoi mergem afara intr-un parculet si facem miscarile de atac invatate cu soldati-spioni, iar la 19 mergem sa mancam cina si dupa e liber. Insa am auzit ca numai noi si informaticienii avem programe atat de usoare. Medicii si Soldatii-Spioni au programe infernale.
Din perspectiva lui Allis:
*dupa o zi*
Ma trezesc la 4. Am inteles ieri de la Seb ca astazi avem zi libera. Ma imbrac intr-o pereche de blugi negri, o camasa verde, si o pereche de adidasi. Parasesc silentios camera si cobor la parter,unde vad pe cineva iesind din cladire, in directia depozitelor. Stau la vreo 10 metri distanta de persoana. Recunosc imediat parul acela ravasit complet.
Allis:Psst!
Seb:M-ai speriat...
Allis:Ce faci treaz la ora asta?
Seb:Asta voiam sa te intreb si eu pe tine..
Allis:Doar ma cunosti, nu e prima data cand fac asta, dar la tine, tocilarule, este.
Seb:Am avut chef de o plimbare.
Allis:Aha...
Seb:Cum a fost ieri la vanatoarea de rochii??
Allis:Oribil. M-au crizat. Jade a inceput, a mituit-o pe Chloe sa i se alature, apoi a devenit si Kate extrem de intresata de subiectul asta, iar eu am fost tarata prin toate magazinele.
Seb:*razand cu lacrimi* Ti-ai gasit macar rochie sau vii in blugi?
Allis:Mi-a gasit Kate una. Dar pana sa ma lase sa o iau,a trebuit sa probez vreo 12. Dupa mi-am rupt picioarele cu pantofii si am ajunsa ma cert cu ea pe tema ca o sa port basketi nu tocuri.
Seb sa facuse rosu la fata de la atata ras.
Allis:Nu e nimic amuzant...
Seb:Ba totul e amuzant..
Mai petrec cateva ore bune cu Seb in spatele unui depozit. La ora 8 mergem in cladirea principala la masa. Suntem primii si ocupam o masa de 8 persoane ca de obicei. Peste 20 de minute, apar colegii nostri. Jade vine spre mine si ma imbratiseaza.
Jade:M-am speriat de moarte cand m-am trezit si nu erai in camera la noi, nici la baieti, si nu erai la parter. L-am pus pe Patrick sa se furiseze in camera armelor sa te caute.
Kate:Nu s-a furisat el, intr-un final m-am teleportat eu.
Patrick:Nu conteaza detaliile!
Drept rezumat, am mancat, am ras, am glumit pe seama fitelor Cautatorilor, apoi am mers la intrarea principala, iar dupa un sfert de ora au aparut masinile.
Din perspectiva lui Kate:
Ma holbam la soferul ala nenorocit care se chinuia sa parcheze masina. Adek coboara primul, urmat de Rose. Ne imbratiseaza. S-au schimbat la fel de mult ca si noi. Mai inalti, mai maturi. Nu mai sunt pustanii aia de 14 ani care plangeau la plecarea prietenilor. Rose are niste trasaturi frumoase, buclele ii cadeau lejer pe umeri, fata si-a pastrat aceeasi culoare deschisa. Adek... acelasi, insa mai mare. Emma coboara din masina si o imbratiseaza strans pe Allis, cateva lacrmi de bucurie scurgadu-se pe chipul fetei. Din spate apare Kay imbracat lejer, ii ia in brate pe baieti, iar apoi pe noi fetele. A venit timpul sa coboare si Marcus...dar...nu o face. Raman paralizata in fata masinii, cautandu-l din priviri. Deodata si doua maini calde cum imi inconjoara talia.
Marcus:Pe mine ma cautai?
Ma intorc cu fata catre el si ma ridic pe varfuri cat sa ii inconjor gatul cu mainile.
Marcus:Si mie mi-a fost dor de tine, Kate.
Parea asa calm si relaxat. Cu siguranta se schimbase ceva la el.
Kate:Te-ai schimbat. Esti...diferit.Intr-un sens bun.
Marcus:Si tu te-ai schimbat. Esti frumoasa. Nu..adica da esti, dar nu spun ca acum esti si inainte nu erai, si inainte erai frumoasa, dar acum mai..
Kate:Am inteles ce voiai sa spui si mersi.
Adek:Hei,Marcus!Ce mai faci?
Siii...a venit Adek, stricand totul. Nesuferitul.
Din perspectiva lui Allis:
Emma coboara din masina si ma imbratiseaza strans, in felul acela in care o facea acum aproximativ 5 ani.In acel fel in care dupa putin timp incepea sa ma sufoce, insa acum sufocarea nu mai venea. Asta dovedea ca am crescut si ca am devenit mai puternice.
   Emma se schimbase, doar fizic. Dupa zambetul sau curat imi dadeam seama ca era aceasi copila vesela, mereu zambitoare. Era imbracata intr-o rochie inflorata, cu o jacheta de blug deasupra si bocanci negri. Parul era mai lung, dar la fel de frumos si matasos. In ochii sai inlacrmati se vedea aceeasi scanteie ca intotdeauna.
Emma:Mi-a fost dor de tine!Asa de dor!
Allis:Si mie de tine! Esti superba! O fata de 18 ani superba.
Emma:Nu ti-a disparut nuanta de roscat din par.
Allis:Niciodata.
Emma:Toti v-ati schimbat.
Allis:Poate putin fizic, dar noi suntem aceiasi nebuni ca intotdeuna.
Tom:Hei,fetelor! Ce mai faci, Emma?
Emma:Buna,Tom!Bine. Pe cine ai tras de par in astia 4 ani cat timp am lipsit?
Tom:Pe ea! spune aratand cu degetul spre mine.
Seb:Despre ce vorbiti?
Allis:Despre cum in astia 4 ani cat a lipsit Emma, Tom m-a tras pe mine de par, iar eu il puneam mereu la pamant...Muhaha!
Patrick:Pare amuzant sa o spui, dar stai sa vezi cum e sa fii acolo cand Allis il pune pe Tom la pamant.
Chloe:Razi cu lacrimi daca ii vezi!
Patrick:Dar e mult mai amuzant cand ma pune Jade la pamant daca ii spun ca e pitica.
Jade:Mi-am auzit numele!
Patrick:In sfarsit am aflat ca nu esti surda, pitico!
Jade ii sare in spate si incepe sa-l loveasca cu pumnii in umeri.
Jade:NU SUNT PITICA!!
Chloe:Asta asa e, nu e vina ta ca Patrick are 2 metri!
Patrick:Nu am 2 metri!
Kay:Am ratat ceva?
Emma:Multe...
Adek:Doamne, ce se intampla aici??
Rose: Arata amuzant!
Marcus: Cred ca o bataie intre frati...doar cred...
Kate:Dumnezeule! Cat de tare!