E doar vina mea...

24.Harry a disparut

Lumina rece i se scurgea pe fata ce purta un zambet malefic de-a dreptul. Acel sentiment de protectie disparuse, iar acum relizasem ca am picat exact in capcana lui. Nu s-ar putea atinge de mine, nu ar putea sa ma loveasca...fizic nu, insa psihic o face deja, doar aruncandu-mi o privire, ceea ce ma raneste mai rau decat daca m-ar sageta in piept..
Il analizam detaliu cu detaliu, fara sa-mi scape nici macar un centimetru din chipul sau infricosator. Fata mai alba decat luna plina in miez de noapte, cearcanele gigantice ascunse sub ochi completand imaginea terifianta. Hainele sale rupte pe-alocuri, inchise la culoare iti dadeau impresia ca ai un adevarat monstru in fata ta, unul dintre cei mai rai monstrii. Nu o creatura nemuritoare, ci una care va trai cat viata si moartea la un loc, una ce sa va hrani nu cu suflete sau trupuri, ci cu frica.
Cu o voce ragusita imi spune:
-Draga mea Allis, tonul sau batjocoritor se aude iar si iar in incaperea intunecoasa. Nu te-ai saturat?Nu te-ai saturat de aceeasi rutina? Acea rutina pe care tu stii ca eu o cunosc foarte bine. In fiecare, dar fiecare zi, intrebari noi iti umplu creierul, iar in fiecare zi sperantele tale la primirea raspunsurilor sunt tot mai mici.
-Singurul lucru de care m-am saturat este intrebare ce-mi colinda creierul de 4 ani:"Oare cum ar fi fost lucrurile daca Harry nu s-ar fi schimbat?"spun eu sigura pe mine, intrand in jocul sau.
-Iti raspund eu, lucrurile ar fi fost mai rele, as fi ramas acelasi fraier care umbla dupa fundul tau.
Zambeste malefic, atintindu-si acea pereche de ochi negrii asupra mea. Ma imita, imi analiza fata in detaliu, apoi corpul, nu parea deloc infricosat cum eram eu de el.
-Am vazut ca l-ai cunoscut pe James... spune ducandu-si privirea spre bandajul meu.
-Tu..tu l-ai trimis.
-Allis, ar trebui sa ma cunosti mai bine decat oricine, eu as face orice ca sa primesc ce vreau.
-Ciudat e ca eu de abia acum am realizat asta.
Stia ca nu ma intimideaza prin tonul folosit asupra vorbelor sale, dar totusi incerca. Eu as zice ca incerca degeaba, deja cunoaste reactia. Si nu e una buna.
-As mai sta de vorba cu tine, dar am o baza de distrus, insa nu voi pleca de aici fara sa-mi pun amprenta, ii anticipez miscarile, se teleporteaza in spatele meu, ma aplec apucand unul dintre cutite si il infig chiar in inima sa foarte adanc.
-Asta e pentru ce i-ai facut lui Harry, virusule!
Il vedeam ca sufera, dar nu e posibil....e Harry...
Retrag repede cutitul, el cazand pe podeaua rece.
-Harry?...
Ridica privirea...a fost o capcana! Acelasi zambet infiorator...Harry nu exista! A ramas decat virusul, care se joaca cu sentimentele mele!
-Acum ca ti l-ai scot din minte pe fraierul acela, as avea o propunere pentru tine....Stii ca Harry nu mai poate aparea in acest corp, dar poate aparea sub forma altcuiva. Targul este te alaturi armatei noastre, iar eu ti-l aduc inapoi pe Harry. Ce parere ai?
-Nu. Cum ai putut crede ca as distruge milioane de vieti doar ca sa-l vad pe Harry?! Harry nu mai e! Din vina ta!
-Scumpo, e doar vina ta!Harry ar fi putut supravietui, daca nu erai tu.
Ma uitam paralizata la el, imi vedea sa plang, dar nu e locul si nici momentul.
-Scuza-ma, dar eu am sa ma ocup acum sa distrug psihic alt soldat, poate chiar un prieten bun de-la tau...
Intinde mana, iar un fum albastru alcatuieste un fel de oglinda in care-l vad pe Seb, plin de sange, lupandu-se un o gramada de zombie.
-Nu!!!
Harry dispare, la fel si imaginea lui Seb, insa aceasta mi se derula in minte la nesfarsit.
-Sebastian!!!
Din perspectiva lui Kate:
Fug pe coridoare, si il vad pe Dean intrand intr-o camera, singura camera cu usa de lemn masiv.
O deschid usor si pasesc in incaperea intunecoasa. Luminile se aprind, iar intunericul ia chipul unei biblioteci superbe, insa stiu ca este facuta cu ajutorul puterilor lui Dean de manipulare a simturilor.
-Dean! Pe mine nu ma poti pacali!
Imagine se stinge si ia forma unei incaperi obisnuite, o camera dedicata cautatorilor, plina de planse 3D asezate pe pereti si doua mese in partea din fata.
-Ah,Kate! Ce surpriza! Nici nu te-am recunoscut in rochia asta!
-La mine nu-ti merg jocurile astea!
-Dar la cine daca nu la tine?
-La Brad. Cu jocurile astea ai intrat in armata, asa-i?
Ii inclesteaza pumnii si maxilarul.Camera prinde tot felul de forme, padure, campie, desert, stadion de footbal, sala de antrenamete, apoi o camera plina de zapada, dar toate formele se schimba extrem de repede.
Ii cercetez creierul extrem de incarcat de tot felul de cerinte ale lui Brad, fel de fel mai ciudate.
"Gaseste cartea!" "Daca nu gasesti acea carte am sa te omor cu mana mea"
A ascultat chiar discutiile dintre Harry si Brad.
"-Am nevoie ca tu sa gasesti cartea asta"
"-Fac tot ce pot, insa am impresia ca Sebastian, Patrick si Tom ne-au luat-o inainte. Cartea cred ca e la ei..."
"-Am sa va dau foc tuturor! Sa muriti!Am sa va infig sageti inflacarate in piepturi, idotilor"
Asta e! Stiu cum sa omori zombie de lvl 3!
-Hei, Dean! Prinde-ma daca poti!
Alergam cu viteza lumini,cu el pe urmele mele. In aproximativ 30 de secunde am ajuns in camera armelor cu el in urma mea. Scot repede dintr-un portal sulita mea cu doua taisuri facute dintr-un cristal vrajit mov.Sa inceapa actiunea....