Nana -Volumul I. Inocenta-

Capitolul 4

                                                                       CAPITOLUL 4

                                                                             Raul 

        "- Mersi! Dar tu dansezi mai bine ca mine, ii spus intorcandu-i zambetul orbitor."

   Imi scot baschetii apoi deschid usor usa. Era intuneric. "Normal ca e intuneric, idiotule, doar e 3 dimineata!" ma cert singur. Inchid usa dupa mine si o i-au incet spre scari. Cand ajung la prima scara lumina se aprinde brusc iar tata statea ca o fantoma in fata mea.

 - Aa! M-ai speriat! ii reprosez eu.

 - Si tu ai intarziat, imi raspunde el.

 - Sti ca nu am cum sa patesc ceva.

  Imi face semn din cap spre canapeaua neagra. Ma indrept cu pasi marunti spre ea si ma asez. Tata ocupa fotoliul din fata mea. 

 - Raul, incepe el, eu stiu ca nu ai cum sa patesti ceva dar nu trebuie sa afle toata lumea. 

 - Daca ma port ca un adolescent normal nu inseamna ca o sa afle toata lumea.

 - Vreau doar sa fi atent, foarte atent. Imi ajunge ca doamna Popescu ma priveste ca pe un criminal.

 - Dar sunt atent!

 - Vreau sa fi si mai atent. Nu uita, nu esti eu ci fiul meu.

 - Nu sti cat regret asta!

  Ma ridic de pe canapea fara sa ma uit la el si urc scarile. Strabat coridorul si nu ma opresc decat atunci cand ajung la ultima usa. O usa din lemn cu tot felul de abtibilduri pe ea. O deschid si intru. Ma dezbrac si ma bag in pat in boxeri.

 Dupa 3 ore imi suna alarma. Ma uit la ceas: 06:30. Grozav! trebuie sa-mi repar motorul cat mai repede. Ma ridic din pat si-mi fac drum pana la baie. Imi fac toaleta dupa care ma imbrac cu o pereche de blugi negri, un tricou alb si geaca de piele imi i-au ghiozdanul si ies din camera si inaintez pe coridorul lung. Cu fiecare pas pe care il faceam simteam tot mai tare tipicul miros al micului-de-jun gatit de mama.

  - Neata'! salut eu intrand in bucatarie.

  - Buna dimineata, scumpule! ma saluta si mama sarutandu-ma parinteste pe frunte.

  - Neata'! ma saluta si tata sorbind din cafea.

  Dupa ce mananc ma incalt si ies din casa. "Grozav e sambata si se merge la scoala. Ce tampenie!".Grabesc pasul spre statia de autobuz. Ajung la colt unde vad autobuzul venind si incep sa fug ca sa-l prind. Intru si-mi cumpar un bilet apoi ma asez pe un scaun liber. Merg cateva statii apoi cineva se aseaza pe scaunul de langa mine. Ma uit si raman uimit. Langa mine s-a asezat   "Corcitura". O, nu! Se uita la mine.

  - Fa o poza. Dureaza mai putin.

 Atunci mi-am dat seama ca ma holbam la ea.

  - Hmr! imi dreg vocea. Nu-nu ma holbam.

  - Da, sigur.

  - Um.. unde mergi?

  - La scoala.

  - La ce scoa..

  - Trebuie sa cobor, vorbim.

  - Tipic, spun eu numai pentru mine.

   Dupa inca cateva statii cobor, mai merg putin si intru in liceu. Ma intalnesc cu niste colegi si mergem impreuna in clasa. 

Dupa ore am  mers in sala de sport aveam repetitii cu trupa de dans. In fiecare an la competitia pe scoli castiga Economicul. Anul acesta ne-am propus sa castigam noi. Eram numai baieti in trupa si dansam pe melodia lui Austin Mahone - What about love. Eram destui de buni dar nu era de ajuns trebuia sa fim cei mai buni. Nu stiam nimic de celelalte echipe avand in vedere ca e primul an in care particip.Tot ce-am auzit despre concursul acesta e ca tot timpul pierdem in fata celor de la Economic. Eram patru baieti: eu, Darius, Marian si Tudor cu (,) care faceam si mate.