Nana -Volumul I. Inocenta-

Capitolul 2

                                                                              CAPITOLUL 2 

                                                                                    Nana

"O fată îți poate fii cel mai bun prieten, iubită, cel mai periculos duşman sau cel mai urât coşmar. Depinde doar de felul în care este tratată."

     Era o zi însorită de joi. Soarele strălucea pe cerul senin trimițându-şi razele calde să topească zăpada lăsată de Februarie în urmă, păsările ciripeau vesele în copacii înverziți iar oamenii profitând de această zi minunată au ieşit la plimbare prin parcuri sau pur şi simplu pe banca din fața blocului. Toată lumea era liniştită şi fericită că, după o iarnă friguroasă şi aspră a venit însfârşit căldura. Doar Nana nu a observat această schimbare radicală a vremii, ea fiind mult prea ocupată în a se concentra să ajungă la meditații la timp.

       "Nu, nu pot întârzia din prima zi! Baba o să mă omoare! Cel mai sigur o să mă spânzure cu ața de la borcanul cu murături de candelabru apoi se v-a duce şi se v-a ruga la pereții plini de icoane pentru sufletul meu. Nu se poate întâmpla aşa ceva. Haideți picioare leneşe, mai repede!" gândeam în timp ce fugeam prin mulțimea de oameni din parc doborând în fuga mea cațiva copii care se jucau şotron.

      "Am ajuns!" strig veselă în gând. "15:01. Acum nu o să mă spânzure pentru un minut."

      Sun la interfon şi astept până îmi răspunde cineva.

    - Da? intreabă vocea de la capul celălalt al interfonului.

    - Nana! strig, mult prea tare, în speranța că sunt auzită de interlocutorul meu.

Uşa s-a deschis şi am intrat în bloc, am urcat la etajul trei şi am bătut la uşa. După ce am auzit un "Intră!" am deschis uşa şi am intrat cu zâmbetul pe buze salutând politicos. La masa am observat prezența a patru băieți: unul şaten cu ochii căprui şi destul de slăbuț, altul blond cu ochii de un verde smarald,unul roşcat cu ochii albastru regal si pielea alba iar ultimul era brunet, ochii caprui si ten măsliniu si foarte bine făcut. M-am descălțat, am luat loc şi am făcut cunostință cu băieții.

   - Bună, mă numesc Nana, am spus cu un zâmbet pe buze întinzând mâna spre băieți.

   - Alin, spuse cel şaten întinzând mâna la rândul lui.

   - Denis, spuse blondul.

    - Tudor, zâmbii cel roşcat.

    - Raul, spuse cel brunet.

În momentul în care mâinile ni s-au atins într-un salut politicos am simțit o vibrație pornind din mână în tot corpul. Instantaneu  mi-am retras mâinile uitându-mă uimită la el. Raul avea aceeaşi privire ceea ce mă face să gândesc ca a simţit si el şocul.

    - Bun dacă ați terminat de făcut cunoştință să trecem la matematică, spuse "baba".

   - Nu am terminat, spuse Raul. Eşti chinezoaică? m-a intrebat curios.

   - Nu, am răspuns calmă.

   - Atunci?

   - Cu ce începem azi? am întrebat-o pe profesoară.

   - Hei, vorbesc cu tine! strigă Raul la mine.

   - Pai o să vă dau un test pentru început,  iar apoi o să vedem unde mai trebuie să lucrăm.

   - Perfect! spun eu.

   - Arhh!! se înfurie Raul.

Ce-mi mai place să enervez oamenii.  Ador să le vad fața roşie de furie în timp ce eu înfățişez un zâmbet învingător. După atâția ani în care am auzit doar râsete şi cuvinte urâte în privința înfățişării mele am învățat că ignorându-i şi zâmbindu-le îi irită mai tare.

După 2 ore petrecute în preajma celor 4 băieţi şi a profesoarei plătesc acele ore iar acum mă îndrept spre staţie împreună cu Raul spre satisfacţia mea. "Se pare că statul în staţie v-a deveni plăcut de acum înainte." Am rânjit malefic la gândul acesta, poate prea malefic.

    - Deci îmi spui ce rasă eşti? mă întrebă Raul vizibil iritat.

    - Corcitură, i-am răspuns extrem de calma.

    - Ce? intrebă uimit.

    - Corcitură, ce de când vezi nu mai auzi? i-am răspuns amuzată.

    - Am auzit dar...

    - Şi atunci de ce m-ai mai întrebat? il intreb nelăsându-l să termine ce avea de zis.

    - Nu mai lăsat să termin. Vroiam să te întreb...

   - A! Uite, mi-a venit autobuzul vorbim joi, am spus mergând spre uşa autobuzului.

   - M-a lăsat din nou cu vorba în vânt,  spuse Raul doar pentru el în timp ce urmărea cu privirea autobuzul îndepărtându-se.

***

"Aishh o să întârzii din nou. Nu pot întârzia din nou, Lena o să se supere. I-am promis că nu o să mai întârzii."  Alergam printre oameni de parca eram la cursa cu obstacole. Văzând în faţa mea clădirea mare şi roz cu multe geamuri am mărit viteza.

 - Am ajuns! am urlat dând buzna pe uşa mare şi albă din lemn şi răsuflând greu.

 - Ne bucurăm că ai putut ajunge Nana, îmi zice sarcastic Lena.

 - Te rog să mă scuzi Lena dar am avut meditaţii, chiar nu am vrut să întarzii din nou.

 - Să fie ultima dată. Data viitoare nu te mai primesc! spuse Lena uitându-se adânc în ochii mei.

 - O, frate! am oftat doar pentru mine.

 - Acum haideţi să începem, sala e plină de spectatori.

Ne-am luat instrumentele şi ne-am ocupat locurile. Lena stătea în faţa noastră iar când cortina s-a ridicat a început să dirijeze. După jumatate de oră de cântat simfonia a 5-a a lui Beethoven ne-am strâns lucrurile si am plecat fiecare către casele noastre. Am ieşit pe uşa albă pe care am intrat cu o jumătate de oră înainte şi am pornit spre staţia de autobuz. Mă simţem urmarită iar atunci când m-am întors am văzut un căţeluş murdar care dădea din codiţă şi mă privea. I-am spus să plece dar degeaba, căţelul se ţinea dupa mine. Văzând că nu pleacă l-am luat în braţe şi am plecat amândoi către casă.

- Am ajuns!

 - Ce-i cu puful ăsta murdar la tine în mână? mă întrebă Dana.

 - Se tot ţinea după mine aşa că l-am luat acasă.

 - Eşti nebună, ce crezi că o să zică mami? Ști că nu-i plac animalele în casă.

- Mă gândesc la ceva, crezi că dacă facem amandouă fața de cățeluș o să ne lase sa îl păstrăm?

- Putem încerca, ne-ar prinde bine o schimbare în familie.

 - O să te spăl, o să te aranjez şi o să vezi că vei fi cel mai frumos căţel de pe Pământ.

După ce l-am spălat şi uscat mă tot gândeam ce nume sa-i pun.

 - Ce zici de Rex? A, nu, e prea folosit şi nici nu ţi se potriveşte. Pufi? 
Woof! Da, nu e pentru tine. Hmm, în timp ce mă gândeam ma plimbam prin casă iar ele era tot dupa mine. Esti ca un lipici, zic ridicându0l în brațe râzând.  Gata, ştiu o să te cheme Agyo*, am decis zâmbind. 

* agyo(아교) - inseamna lipici in coreeana.