Destin Schimbat Pentru Totdeauna.

Capitolul 3

După 2 luni.
Mă trezesc cu o oră înaintea alarmei. Îmi e poftă de...mere?! Stai...ce?! Mă rog,cobor și îmi iau un măr din fructieră.
Mă uit pe telefon în timp ce mâncam mărul. Nici un semn de la Jhonas,dar nici de la mama sau tata. Câteodată stau și mă gândesc că sunt adoptată. Dar nu! N-am șansa asta... Of...
Îmi termin mărul și mă duc să fac un duș. După care mă îmbrac cu o rochie neagră până la genunchi,tocuri,îmi las părul pe spate și mă machiez. Mă uit la telefon și văd că-i ora 7. Deja trebuie să plec. Of...
Cobor din bloc luând un taxi.
Peste aproximativ 30 de minute ajung la firmă.
-Am venit cu o jumătate de oră înainte. Zic eu.
Intru în firma uriașă. Îl văd din nou pe hol pe dire...Adam. Mereu a fost așa drăguț? Ce zic eu? Să mă îndrăgostesc de șeful meu? Nup! Nu o să fiu genul ăla...
-Ooo dșoară. Amanda! Îmi pare bine să vă revăd. Zice Adam.
-Și mie A..Adam! Zic eu bâlbâindu-mă.
-Păi...mai știți unde vă este biroul? Întreabă el sarcastic.
-Da! Zic eu râzând.

Urc în lift și apăs butonul către etajul 6. Peste puțin timp ajung în fața biroului meu. Pășesc în el. Era și micuț dar și spațios în același timp. Mobila era modernă. De culoarea alb și roșu,iar scaunele erau negre. Îmi pun haina pe cuier și mă așez pe scaun. Vă un bilețel atașat de un dosar. Pe bilet scria că trebuie să completez spațiile de pe foi.
O treabă ușoară.
Din nou! Acea stare de amețeală și poftă! Acum am poftă de...de pateu cu brânză? Mă rog,probab din cauză ca de dimineață n-am mâncat decât un măr. Cobor și îmi iau un pateu. Și,evident, o sticlă cu apă. Urc înapoi la etaj și mă duc în birou.
După vreo 2 ore...mă ia rău o stare de amețeală,gol în stomac,diferse pofte... Doamnee!
Sun la recepție și o rog pe secretara lui Adam să mă lase liberă restul zilei.
***
Ajung acasã. Iar toate acele simptome de la servici nu au trecut! Am intrat pe net și am căutat ce boală ar putea avea toate astea... Mi s-au dat diverse boli...cum ar fi cancerul sau sida,hiv... Deja eram speriată.
-Nu,nu! Gata! Mă duc să-mi fac analize. Zic eu.
Mă îmbrac într-un tricou alb,cămașă în carouri,blugi negri și botine. Imi prind părul într-o coadà de cal îmi iau geanta și cheam un taxi.

Peste 40 de minute am ajuns la spital.
-Bună ziua! Mă salută politicos o asistentă.
-Bună ziua! Salut eu.
-Pentru ce ați venit? Ce problemă aveți domnișoară? Imi zice asistenta.
-Pentru analize de sânge. Spun eu emoționată.
-Bine! Veniți după mine.
Eu o urmez pe asistentă până ajungem în fața unui cabinet.
-Așteptați puțin! Îmi zice asistenta.
Eu încuviințez din cap.
Însfârsit! Aud telefonul bâzâind. --Cred că o fi Jhonas sã-și ceară scuze. Spun eu.
Scot telefonul din buzunar și văd un nr necunoscut.
-Alo? Spun eu fãrã vlagă.
-Alo? Domnișoară Amanda?
-Ăă...domnule Adam? Spun eu puțin speriată.
-Da! Am auzit că v-ați dus acasã. S-a întâmplat ceva? Zice Adam oarecum speriat.
-Amh,nu! Un control de rutină,știți dvs.! Spun eu.
-A! Bine Amanda! Sănătate. Zice el.
Închid telefonul.
-Auzi,cică "Amanda", "Sănătate", zici că e iubitul meu! Doamne! Imi zic.
-Dșoară. Amanda? Ma intreabă asistenta.
-Da?! Zic eu.
-Puteti intra!
-A ok! Mulțumesc! Spun eu.
Intru în cabinet.
-Bună ziua! Salut politicos.
-Bună ziua domnisoara! Saluta doctorita.
Era o doctorita destul de tânără. Cred că avea vreo 26-29 de ani așa.
-Ați venit pentru analize,așa-i? Mă întreabă ea.
-"Nuu! Am venit pentru Bruno Mars! Zic în gând sarcastică" Daa,pentru analize!
-Foarte bine,vă rog să vă așezați. Spune doctora.
-Bine!
Când văd acul ăla mă ia cu leșin. În mai puțin de 4 secunde,văd că deja mi l-a recoltat.
Doamnee,ce bine ca am scăpat!
-Cam atât! Spune doctora. Rezultatele vor veni in 1 o ora cam așa. Mai adauga ea.
-Atunci,am să aștept pe hol. Zic eu.
-Cu sigurantă! Spune ea.
Ies din cabinet. Iar dintr-i dată mi se face poftă de piersici,dar fiind într-un spital,n-am de unde să iau așa că n-am decât să-mi pun pofta-n cui!
Aștept timp de o oră pe un scaun benoclându-mă pe facebook. Verificând profilul lui Jhonas. Nimic! Nici o poză,status sau alceva! Of...unde e omul ăsta și ce face? De ce nu mai dă nici un semn de viață? Mă pierd in gânduri si nici nu observ când trece o ora.
Ma trezesc bătută pe umeri de asistentă.
-Dsoara! Rezultatea dvs!
-Rezultatele mele? A da! Spun eu ca picată din cer.
-Haideți în cabinetul doctorei! Zice asistenta.
-Da,da am să vin!
Intru din nou în acel cabinet. Dna doctor are o față fericită. Semn că rezultatele-s pozitive. Și că nu am nici o boală. Multumesc Doamne!
-Domnișoară? Zice doctora zâmbind.
-Da? Spun eu puțin confuză.
-Țin să vă felicit!
-De ce? Intreb tot confuză.
-Veți deveni mamă! Felicitări,sunteți însărcinată în 2 luni! Zice doctora cu un zâmbet pe față.
-C...ce? În...însărcinată în două luni? Întreb eu bâlbâindu-mă.
-Da!
Simt că îmi fuge pământ de sun picioare. Simt ca moor! Cum nai...a da! Jhonas! S-a întâmplar acum două luni!
-Mulțumesc! Zic eu luând foile.

So asta a fost! Sper ca va plăcut!
Scuzați posibilele greșeli.