Destin Schimbat Pentru Totdeauna.

Capitolul 35

Sebastian***

Trevusera mai bine de 3 ani. Estelle deja crescuse,si se putea vedea o mica asemanre intre ea si Amanda.

Ah,Amanda... O iubeam asa de mult. Cand aveam lumea la picioare,casa,copil,fericire,totul...intr-o secunda s-a dus... Totul.

Am trecut greu peste. Dca stau binr sa ma gandesc,nici acum n-am trevut peste. Dar,Anne mi-a fost mereu alaturi de-atunci,si Alexa si Adam. Dar mai mult Anne.

-Sebastian? Ma intreaba Anne,din tocul usii cu Estelle in brate.

-Ah,Anne#! Zic luand-o pe Estelle la mine.

-Sebastian,mama si fratele tau... Sunt jos. Zice ea,dandu-se din usa.

Cobor,si il vad pe Jhonas si mmaa. Nu i-am mai vazut de la inmormantare.

-Sebastian.. Zice mama,luand-o la ea pe Estelle.

-Mama,Jhonas! Spun facand un semn sa vina in sufragerie.

Ne asezam pe canapea si o rrog pe Kate sa ne faca cate o cafea.

Amanda***
*Flashback*

Dupa ce am pasit pe acel pod,totul a fost innegurat. M-am trezit batand cu mainile in capacul de deasupra mea.

Respiratia imi era necontrolata,fiind intr-un spatiu mic si ingust. Vad ca treaba cu batutul nu merge,si incep sa tip cat ma tin plamanii.

In finl,cineva vien si rudica capacul de deasupra mea. Ma ridic repede in sezut,imi duc mana la inima si gar si incep sa respir rpede si tare.

Pana atunci,totul era incetosat,iar acum cand m-am ridixat,totul a decenit mai clar.

Imi ntorc capul spre cel care era langa mine. Pot sa-i vad ezpresia fetei. Era alb ca faina.

-U-unde sunt? Zic tusind s respinrand greu.

-Domna,s-sunteti la morga. In morga. Ati-ati fost moarta... Zice tipul alb ca faina,balbaindu-se.

Mai tusesc apasat,si il rog sa aduca pe cineva. In final,il aduce pe doctor.

-Doamna Amada! Exclama el surprins si speriat. Dar-dar asta e un adevarat miracol! Spune ajutandu-ma sa ma rdiic din acel "cavou".

-Imediat,pregatit-i un salo ! Spu e el repede.

In cateva minute,sunt intr-un salon particular.

-Doamna Amanda. Numaidecat,trebuie sa va contactam fanilia! Zice doctorul,dandu-mi inca un pahar cu apa.

-Nu! Zic raspicat,vazand expresia bedumerita a lui. Nu vreau asta! Vreau,vreau sa imi traiesc viata! Sa nu am obligatii! Adug dupa inca o gura cu apa.

-Dar,aveti un copil... Spune usor.

-Stiu,cand,cand sa vina sa-mi ridice trupul....da-ti-le doar un sicriu cu ceva in el. Si zi-le sa nu il deschuda... Va rog dle. Zic oftand.

Doctorul da aprobator din. Cap si iese.