Destin Schimbat Pentru Totdeauna.

Capitolul 31.

-Mama! Zice Sebastian rastit,intrand pe usa.

Il urmez incet,si vad o multime de oameni in negru,care discutau. Mama lui Sebastian statea pe un fotoliu.

-Sebastian... Spune ea ridicandu-se si imbratisandu-si fiul.

-Mama... Eu de ce aflu acum? De ce a trebuit sa vina Alexandra sa-i zica Amandei,iar eu sa nu stiu nimic! Zice Sebastian indepartandu-se.

-Sebastian... Ii spun tragandu-l de mana. Linisteste-te...

-Nu,Amanda. N-am sa ma linistesc.

-Fiule,n-am vrut sa aflii. Pareai asa fericit...

Ok,asta devinde cam ciudat. De ce ti-ar spune mama ta,ca tatal tau a fost asasinat,doar pentru ca era fericit. 

Sebastian nu scoate nici o vorba,pret de cateva secunde.

-Unde-i Jhonas? Intreaba frecandu-si mainile.

-Jhonas e...e in spatele tau. Zice depasindu-l pe Sebastian. Jhonas! CUnde ai fost? Toate lumea intreaba de tine. Spune aceasta rastita.

-Mama,am avut treburi mportante.

Mama lor,face doar sa pufneasca. 

*

Acum,dupa immormantare,toti se afla in gradina casei.

-Jhonas... Zic vazandu-l. De ce-de ce nu a aflat Sebastian asta  mai devreme? Adica,vineri sau macar ...

Jhonas se uit in jur si ma intrerupe,raspunzand:

-Uite,Amanda,nimeni nu a vrut sa-i spune lui Sebastain,asta pentru ca se crede,ca tatal nostru a fost omorat de catre cineva cu care lucreaza Sebastian la firma lui, de asta mama a oprit si nvestigatile. Zice punandu-mi mana pe umar si plecand.

Raman socata,de ar face cineva asta... Si,adica,vineri a fost o sedinta,nu? Iar eu nu l-am lasat pe Sebastian sa se duca,fiindca m-am simtit rau... Dac acel cine,voia sa-l omoare pe Sebastian...

***

Ma trezesc cu o durere de cap,la spital... Nu,nus tiu cum naiba am ajuns eu aici. Tot ce-m i amintesc e ca.am vorbit cu Jhonas si eram la immormantare... Dar de acolo si pana la spital...nu stiu.

Ma sprijin in coate,si-l vad pe SEbastian intrand. Parea trist.

-Amanda.. Spune el,apropiindu-se de mine,trist. 

In momentul acela,imi treceau tot felulde filme prin cap. Ce am? Oi suferi de ceva? 

-Esti...insarcinata! STriga el fericit,eu punandu-mi mana la gura si zambind. El ma ia in brate,amadoi razand.

-Asta...asta e incredibil! Spun chicotind.

-Stiu. Zice el sarutandu-ma.

Peste cateva minute,ne flam in masina,in drum spre casa.

Atat,cateva momente de bucurie am avut. Deja imi amintesc cum am nascut prima oara,si cum am aflat dupa 8 luni,ca Sarah e moarta. Zambetul imi piere de pe fata,dar incerc sa-l inlocuiesc cu unul fals.

***

-Esti gata>? Spune SEbastian incercand sa-si faca nodul cravatei.

-Da,zic chicotind,lasa-ma,ti-o fac eu. Zic incepand sa-i fac eu nodul cravatei.

Azi e nunta Alexei si al lui Adam. Ma bucur sa-i vad fericiti impruna. 

Eu sunt imbracata intr-o rochie albastru inchis,pana la genunchi,multata pe corp si cu aptele gol. Sunt insarcinata in doar 3 luni,asa ca nu prea se vede,insa anuntul l-am facut a doua seara dupa ce am aflta. Sebastiane atat de grijuliu,incat nu m-a lasat sa-mi iau tocuri,asa ca am optat pentru o pereche de balerini pe negru. El e imbracat intr-un costum albastru.

Ne indreptam spre masina,el sarutandu-ma si deschizandu-mi portiera,eu intrand.

*

Ajungem la hotel. Intru in camera Alexei.

Era superba... Rochia ei nu era nici bufanta,dar nici multat. Era perfecta. Avea o trena de vreo 10 cm,si avea un decolteu micut. Parul ei era prins intr-un coc lejer,putand ssa vad voalul micut. PAntofii era din catifea pe negru de 15 cm.

-Amanda! Spune strangandu-ma in brate.

-Oh,Alexa. Zic strangand-o si eu.

-Ei,te-ai gandit la un nume..pentru fata>? Chicoteste ea.

Da,bebelusul meu e fata,dar inca nu i-am spus lui Sebastian. Doar Alexa stie.

-Da,Estelle. Estelle Maria Will. Zic zambind.

-Ce ma bucur pentru tine! Zice luandu-ma iar in brate.

-Fetelor,sunteti gata?  Se aude o voce de pe hol.

-Of Doamne. E mama. Zice ea inlacrimata Da mama!ZAmbeste ea.

Ah,mama ALexei. O femeie de nota 10. Cand eram mica,stiu ca stateam mai mult pe la ea,decat pe acsa. Si asta din cauza cicalelilor mamei si al tatei.

-Amanda! Ce ma bucur pentru tine! Zice mama ei strangandu-ma in brate. Pai,ALexa,hai!Amanda. 

Spune ea,iar noi iesim pe usa,in restaurntul hotelului. Era o multime de lume acolo. 

Ma mai uita o data la LAexa. Era in culmea fericirii.

Sper ca v-a plcut dragii mei! :)

ACum,ne4xt si la "Contra Destinului"

Va pup :*