Destin Schimbat Pentru Totdeauna.

Capitolul 4

Iau foile cu rezultatele și mă îndrept spre ieșire luând un taxi.
În cele din urmă ajung acasă.
-Însărcinată în două luni?! Dar cum? Iar eu care am crezut că burta asta e de la prea multă mâncare. Ce o să mă fac acum? Ce mă fac cu serviciul? Of... Chiar îmi urăsc viața! Copil îmi mai lipsea. Zic nervoasă.

Cineva bate la ușă. Eu mă duc și o deschid. La ușă era Jhonson.
-Jhonson? Ăh! Tu mai lipseai! Zic eu ironică.
-Amanda! Îmi pare rău că am dat bir cu fugiții! Dar înțelege-mă! Zice el cu o față de câine plouat.
-Să te înțeleg?! Zic eu.
-Da! A fost o mare greșeală că am băut atât! Și o greșeală și mai mare că am fugit și nu te-am căutat! Adaugă Jhonson.
-
Jhonson,tu știi ce mi-ai făcut? Ce ne-ai făcut? Ce urmează să se întâmple? Spun eu furioasă.
-Nu... Ce? Întreabă el confuz.
-Jhonson,eu...eu sunt însărcinată în două luni.
-C...Ce?! Amanda tu ce?! Întreabă Jhonson.
-Ce ai auzit! Și tu mi-ai, ne-ai făcut asta!
-Dar...cum? Întreabă Jhonson.
-Am făcut ce nu trebuia! Eu am doar 21 de ani! Iar tu 22 cum dracu' vrei să avem un copil? Zic eu nervoasă.
-Nu pot să cred! Amanda, fă avort! Dacă ar afla ai mei!
-C...ce?! Dacă ar afla ai tăi? Jhonson! Unde e omul de care eram îndrăgostită? Unde?
-Nu se poate! Nu pot să-l recunosc ca al meu! Fă avort!
-Ce să fac?! Jhonson,e vorba despre viața unui copil care nu are nici o vină! Nu o să fac nici un avort! Acum pleacă! Nu maj vreau să te văd! Zic eu arătând spre ușă.
Jhonson pleacă.
-Nu o să fac niciodată avort! Chiar dacă la spital gândeam altceva,acum nu mai gândesc așa. O să îl păstrez. Spun eu.

***

E dimineață. Mă dau leneșă jos din pat. Brusc îmi amintesc cã sunt însărcinată. Acest lucru mă determină să-mi pun mâna pe burtă. Mă duc la bucătărie și îmi fac cereale cu lapte. În timp ce mănânc mă gândesc la ce voi face de acum. Ceasul se face 7,iar eu mă duc să mă îmbrac.
-Of... oare cu ce să mă îmbrac? Îmi trebuie ceva să-mi ascundă burta. Oftez eu.
Decid să mă îmbrac cu o cămașă,pantaloni negri și o pereche de balerini.

Ajung la firmă. De data asta Adam nu mă mai aștepta pe hol.
Oftez și mă urc în lift. Ajung la etajul 6. Intru în biroul,când văd că cineva îmi statea le scaun.
-Mă scuzați...
Nici nu termin propoziția și-l văd pe Adam pe scaunul meu.
-Ăăă,mă scuzați dle Adam. Am crezut că e altcineva. Spune eu rușinată.
-Nu are nimic! E și normal să-ți faci griji când cineva se află în biroul tău. Zice Adam
-Aveți dreptate. Zic.
-Poți să mă tutuiești,Amanda! Zice Adam zâmbind.
Dau din cap aprobator.

Oare e normal ca o viitoare mamă să flirteze cu propiul șef?

Dintr-o dată simt că mi se face rău. Îmi pun mâna la burta și cad jos.
-Amanda! Ce-ai pățit? Mă întreabă Adam cu o urmă de îngrijorare pe față.
Evident că eu nu pot să-i răspund.

Nu mai stă pe gânduri,mă ia în brațe și mă duce la spital.

***
Ajungem de urgență la spital.
Două asistente mă iau pe targă și mă duc într-un salon.
-Ce vi s-a întâmplat dsoară? Mă întreabă o asistentă.
-Nu știu. Știu doar că sunt însărcinată în două luni. Credeți ca am făcut avort? Înrreb eu cu lacrimi.
-Dacă veneați cu 10 minute mai târziu,cu siguranță.
Asistentele ies și intră Adam.
-Hey!
-Hey! Zic eu tristă.
-S-a întâmplat ceva? Zice Adam.
-Nu...
-Ce e Amanda? Întreabă el îngrijorat.
-Dacă veneam cu 10 minute mai târziu... Aici mă opresc și încep să plâng.
-Aaa! Dar nu s-a întâmplat! Deci...în două luni hãh? Cine-i norocosul tătic?
-"Norocosul tătic" așa cum îi zici tu, mi-a cerut să fac avort după ce s-a decis să mă vadă după două luni. Zic eu furioasă.
-Boul! Numai bou să fi să îi ceri asta unei femei.

Vorbele lui Adam m-au făcut să surâd.

-Dacã nu te deranjează,aș vrea să-ți cer o întâlnire... Zice el puțin emoționat.

-Nu mă deranjează. Zâmbesc eu.

-Păi asistenta a zis că poți să te întorci acasă. Vrei să te duc?

-Cu siguranță!

-Dar să ști că va trebui să faci repaus timp de o săptămână. O să te deranjeze cu ceva dacă o să vin să văd ce faci zi de zi?

-Nu! Zâmbesc eu.

Cam atât!! Sper că va plăcut!!
Scuzați greșelile. ;)