Cum e atunci cand,ramai insarcinata? Dar după aflii ca de fapt copilul tau murise la nastere,dupa ce 8 luni ai crescut copilul altcuiva?
Amanda Will știe. A capatat numele "Will" casatorindu-se din obligatie cu cel care a lasat-o,dar dupa...
Mai fericita de atat nu pot fi. Am nascut o fetita superba. Si,fix din cea mai fericita zi a mea,s-a transormat intr-una demna de filme. Sebastiam m-a cerut de sotie.
Acum,au trecut doua luni. Pregatirile pentru nunta au luat sfarsit,iar eu ma aflu in camera de hotel,alaturi de Alexa si Anne. Azi e ziua cea mare.
-Alexa! Strig eu iesind infasurata in halt din baie.
-Da. Se aude ea intrand pe usa cu rochia de mireasa.
Anne intra si ea dupa Alexa,tinand in mana rochia ei si a Alexei.
-Of,make up artistele trebuie sa apara. La fel si hairstyler-ul.
-Of,Anne. Lasa-ma sa te ajut. Spun n timp ce ii luam o rochie din mana.
Dap,Alexa ne-a ajutat la alesul rochilor. Eu am vrut o rochie de mireasa simpla. Si asta am si obtinut,in schimb,pentru ea si Anne a ales ceva putin mai pompos. Alexa fiind martor la nunta,si-a ales o rochie rosie cu trena mica,pompoasa. Iar,Anne fiind o domnisoara de onoare,i-a ales o rochie de un albastru azuriu,pana la genunchi,dar si pompoasa cu o funda de un albastru mai inchis pe talie.
Au trecut mai bine de 2 ore si suntem gata. Alexa imi mai ajusteaza rochia,in timp ce ANNE isi butona telefonul.
-Gata! Zice dandu-mi buchetul. Eu zambind si luand-o in brate.
Buchetul avea trandafiri roz si albi.
-Oo,ce dragut. Stai sa va fac o poza. Spune Anne chicotind.
-Gata! Zic printre dinti.
-Da... ACum,zice venind spre noi,sa facem un selfie,impreuna. Spune razand si venind intre noi.
Dupa poza,Alexa scoat e capul pe usa,pe urma facandu-ne semn sa iesim.
-Anne,am emotii! Zic luand-o de cot si coborand scarile.
-Nu ai de ce sa ai. Totul o sa mearga bine. A da! LLa nunta vin si David,Jhonas si Lexandra. Zice soptind.
Eu stau si ma gandesc unde naiba a stat David asa de mult ascuns.
Pana sa apuc sa gandesc limpede,ajungem la baza scarilor. Vazandu-i pe toti acolo,ma apuca "bataielile".
Sebastian statea in fata tuturor,zambind. Mai aveam putin si tipam de bucurie.
-Sebastian! Zic venind spre el si sarutandu-l.
Simteam cum toti se uita la noi.
-Hai! Spune Alexa,tinandu-l pe Adam de mana.
Iesim in gradina hotelului. Acolo unde urma sa se tina nunta.
Ne asezam in fata altarului. Sebastian sarutandu-ma pe obraz si soptindu-mi:
-Ai grija... Peste cateva minute,ai sa fii doar a mea.
Zambesc.
Inainte sa vina preotul,arunc o privire in spate si ii vad pe toti. Dar,ma intristez putin cand vad ca parintii mei nu sunt prezenti. Nu i-am mai vazut de 4 ani. Dr asta nu e tot. Nici pe David nu-l vad.
Imi mijesc ochii cautandu-l. Asta pana cand il vad langa aranjamentul de flor,cu (,) cateva scaunde in spate de noi. II zambesc usor,el facandu-mi cu ochiul.
Peotul ajunge in fata noastra. Si incepe sa tina o mica predica.pe urma intrebandu-l pe Sebastian.
-Sebastian...
Dar totul ramane in ceata,cand imi aduc aminte de vis. Visul in care Sebastian era impuscat. Mai arunc o privire in spate. Acelasi decor.
-Domnisoara Amanda? Imi atrage atentie preotul,revenindu-mi din transa. Acceptati?
-Eu...da! Strig eu. Eram fericita. Visul nu se adeverise. Nimeni nu fusese impuscat. Adica,era doar un vis,nu....
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Dintr-o data,totul devine in ceata. Totul se face negru,simtind cu ma prabusesc,auzind o impuscatura,si toate acele strigate.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Pe urma,tot ce-am trait pana acum mi se deruleaza in fata ochilor.
-Amanda... Amanda... Aud o voce,dar nu percep a cui e.
Imi fac putere sa zic ceva.
-Ai....grija de..Estelle. Spun,simtind cum dau o ultima suflare si inchizand usor ochii.
Ma trezesc. Eram intr-un luminis. Totul era asa de frumos. In jurul meu era iarba verde si copaci. Era pe un pod alb,decorat cu liminite. In jos era un rau de un albastru deschis. Ma plimb pe acel pod. Ma uit pe mine,o pata rosie de sange,trona pe spatele meu. Imi pun usor mana. Nu simt nimic. Ma uit in sus si aud plansete. Strigate si injuraturi. Pe langa ele,si sirena unei ambulante. Nu mai simt nimic. Tot... E superb aici. Nu cred ca vreau sa ma plec.... Nu. Nu a fost doar un vis. Si acum,asta-i realitatea.
:'(
Sincera sa fiu,am dat sa plang .
Mi se pare cel mai trist capitol de pana acum. :'(
Ce credeti? Amanda a murit sau mai e speranta?
Sper ca va placut atat de mult ca si mie.
Anunt: Am sters si povestea cu "Contra Destinului."
Nu,nu stiu,am sa incep una noua,cand am sa o termin pe "Regina Vaii,Volumul II".
