Destin Schimbat Pentru Totdeauna.

Capitolul 5

A trecut deja o saptămână. Adam vine la mine zi de zi. Hm...dacă mă gândesc bine,poate o să-l rog pe el să recunoască copilul. Oricum. De Jhonas...n-am mai auzit nimic. De când i-am dat vestea nici un semn de la el.

Aud bătăi în ușă.

-Intră! Strig eu.

Adam intră pe ușă. În mână avea pungi cu cumpărături.

-Adam....

-Amanda! Zâmbește el.

-Adam...tu,tu mă placi? Întreb rușinată.

-Nu! Eu te iubesc Amanda! Știu că e ciudat,dar din prima zi în care tu ai intrat pe acel hol,am simțit că tu ești aleasa. Zice zâmbind Adam.

-Chiar? Ăă,dacă te rog ceva....

-Spune!

-Ai vrea tu să-mi recunoști copilul?

-Amanda,cred că aș fi cel mai fericit!

-Bine atunci!

Telefonul lui Adam sună. El se duce în altă parte pentru a vorbi.

-Ce mã fac acum? Atât de jos am ajuns ca sã-i cer propiului șef sã îmi recunoască copilul? Măcar el mă iubește! Îmi zic.

-Amanda...trebuie să plec în  California pentru o ședință.

-Ok!

-Te descurci? Am să lipsesc 6 luni.

-6 luni?! Dar ce faci acolo? Zic uimită.

-Mai multe ședințe. Acte... Of...bine,bine! Trebuie să mă duc acolo pentru a conduce firma timp de 5 sau 6 luni. Directorul de acolo e intr-o vacanta.

-Ok! Nu-ți face griji. Zic eu tristă.

-Bine! Pa! Vine cãtre mine și îmi dă un pupic pe obraz.

Adam iese pe ușă.

-Și acum? Oare ce se va mai întâmpla?

Nici nu termin și cineva bate la ușă.

-Of... Intră! Strig eu.

Pe ușă intră…Jhonas.

-Ce naiba mai cauți aici? Spun nervoasă.

-Amanda...

-Nici un "Amanda"! Scopul și durata! Spun.

-Amanda...au aflat ai mei! Zice Jhonas trist.

-Și?! Ce mă doare pe mine?! Zic nepăsătoare.

-Păăi...au zis cã dacă nu mă însor cu tine,o să mă dezmoștenească.

-Vaii! Săracul de tine! O să te dezmoșteneascã mami și tati? Spun pe o voce de copil.

-Amanda! E vorba de 90 de milione. Nu e puțin Amanda!

-Și?! Eu am bani!

-Amanda! De ce ești așa? Zice Jhonas.

-Poate că n-aș fi așa dacă tu nu-mi cereai să fac avort! Spun nervoasă.

-Bine,bine! Gata! Îmi pare rău! Dar...acum acceptă! Și după ce mor ai mei,putem divorța.

-După ce mor ai tăi? Și ce rost ar mai avea? Să divorțez la 50 și ceva de ani? După ce toată tinerețea mea s-ar duce? Spun eu.

-Te rog! O să găsesc o cale să divorțăm mai înainte! Dar te rog. Hai Amanda!

-Off…bine,fie! Zic iritată de rugămințile lui Jhonas.

Jhonas scoate o cutie cu un inel în ea și mi-l pune pe deget.

-Hai să te ajut să-ți faci bagajul. Zice fericit Jhonas.

Pe față îmi apăru un mic zâmbet,dar brusc acesta dispăru când îmi adusăi aminte de Adam.

Uf...ce o să-i zic acum după ce l-am rugat să îmi decunoască copilul? Uneori,chiar mă urăsc!

***

Peste 5 ore ajungem acasă la părinții lui Jhonas. Era o vilă imensă la țară. Nu mă miră. Părinții lui sunt bogați.

-Mamă! Strigã Jhonas îmbrătișându-și mama.
Mamă,o știi prea bine Amanda.

-O da,Amanda! O știu,o știu,dar o știu slabă,dar nici cum așteptând un copil.

Dau ochii peste cap. Cât de scorpie a devenit!

-Tată...viitoarea mea soție...Amanda! Zice Jhonas arãtând spre mine.

-Încântat! Zice tatăl lui Jhonas scanându-mă.

Intrăm cu toții în casă.

-Și nunta când va fi? Întreabă mama lui.

-Păi…cred că peste o săptămână. Zice Jhonas.

-Foarte bine,foarte bine! Deci de mâine trebuie să ne apucãm de lucru. Zice încântat tatãl lui.

-Ăă da! Armando! Te rog să îei bagajele Amaliei din mașină și să i le duci în cameră.

Hm…Armando! Ce nume interesant! Și pe de asupra arata și bine.

Seara veni,iar eu mă duc în noua mea cameră. Îmi aranjez hainele și mă culc.

Cam atât! Sper cã v-a plăcut!
Scuzați greșelile!