dear victor

șase;

dragă victor,

orele s-au sfârșit și am ieșit afară. ai ieșit și tu, erai cu prietenii tăi spunând glume și râzând, ca de obicei. eu eram în spatele vostru, și deși voiam să mă vezi, să-mi zâmbești călduros, nu voiam. nu voiam pentru că știam ce va urma. nu puteam face față la privirea și zâmbetul tău.

uneori mă gândesc cum ar fi ca noi să fim cei mai buni prieteni, să ne spunem reciproc tot ce avem pe suflet. deși mă îndoiesc ca tu să ai probleme pe cap la cât de fericit ești.

sau așa pare.

realitatea m-a izbit în față atunci când te-ai întors privindu-mă intens și zâmbind.

ghinion! am spus în mintea mea.
holul principal era plin de adolescenți care se îngrămădeau să iasă mai repede afară.

deși stăteam pe loc, încă mă priveai, analizându-mi chipul.
aș vrea să pot face și eu la fel, dar când mă privești sau îmi zâmbești, mă simt obligată să rup contactul vizual.

"bună, mă numesc victor" ai spus etalându-ți acel zâmbet care m-a fermecat încă din prima zi.

emoțiile m-au atacat, nu aveam habar de ce-ți puteam spune. mâna îți stătea întinsă spre mine. respiram sacadat, iar mâinile îmi transpirau pe ghiozdan.

am privit spre intrare, totul era liber deja, iar prietenii tăi erau afară, uitându-se în urmă după tine.

"victor!" a strigat unul dintre ei.

ai privit în spate, murmurând un "ne vedem mâine", depărtându-te, încă zâmbind.

abea aștept ca ziua de azi să se termine.

*
Ce? Credeați că o să scăpați așa ușor de mine? Ei bine, nu ați scăpat.
Vă iubesc enorm pentru toate voturile și părerile frumoase. Mă bucur foarte mult că vă place. Sper ca acest capitol să fie la așteptările voastre.

Vă doresc o zi frumoasă tuturor 🌞!