dear victor

douăzeci și trei;

dragă victor,

m-ai privit și ai zâmbit. eu mi-am mutat privirea în altă parte. nu te puteam privii. îmi provoci scârbă.

nu mă așteptam să se întâmple, dar te-ai așezat în fața mea, la aceeași masă.

"bună, sam..." te-am auzit șoptind.

te-am privit. am regretat în secunda următoare că am făcut-o. ochii tăi erau mai albaștrii ca oricând. luceau atât de frumos.

ți-ai împreunat amândouă mâinile peste masă cu un zâmbet jucăuș.

te urăsc atât de mult.

"ce vrei?" am spus apăsat.

nervii încep să mă acapareze. încep să pierd controlul asupra acestei situații, asupra ta.

ai râs. doar ai râs, iar pentru mine a fost de ajuns încât să mă ridic de la masă.

te priveam. mă priveai. zâmbeai analizându-mi mișcările.

"aș vrea doar să vorbesc cu tine" ai spus ridicând o sprânceană. încă zâmbeai. încă stăteai pe scaun. încă mă abțin să nu te strâng de gât.

nu știu de ce, dar am privit spre masa prietenilor tăi. nu mai era nimeni acolo. nu mai era nimeni în întreaga încăpere, cantina era goală. la ce trebuia să mă aștept acum? tu să faci o prostie, iar toți să iasă din ascunzișuri, să râdă de mine?

inima a început să îmi bată tare, mâinile îmi transpirau, iar amețeala începea să își spună cuvântul.

"sam ești cam palidă. ești bine?" au fost ultimele cuvinte auzite înainte să văd negru în fața ochilor.

*
Mdaa, am dramatizat, da' csf, n-ai csf.
Nici nu mai știu cui să îi dau dedicații. Dacă îmi spuneți, îmi va fii mai ușor.

i'm out.