~ Un singur scop ~

~Vreau să te simţi in siguranţă~

Ma-m apropiat de ei şi am luat un loc, pe măsuţa de sticlă am vazut o ceaşcă cu cafea, a cărei arome te vrăjeşte....

- Aceasta este cafeaua mea? Mă adresez eu către ei

. - Da, este a ta. Îmi răspunse Lola.  

 - Ok, si unde sunt şi restul băieţilor. Spun uitându-mă la Harry şi sorbând din cafea.

-Au rămas in cameră, îsi fac bagajele...

- Aham, si Harry sunt putin in ceata, Tu ce esti vrajitor sau vampir? Il intreb eu serioasa..

- Pai eu normal sunt vrajitor, si o mica parte din mine e vampir..Imi spuse el, dara fara nicio logica..

Si apoi privindu-mi chipul si intelegand din privirea mea ca nu am inteles nimic din ce supuse el..

-Oh, pai sa-ti explic mai clar..Mai de mult cand eram mic, Vrajitorii nu se prea intelegeau cu vampirii si de aceea vampirii ma-u luat ostatic si ca semn de razbunare m-au muscat..si woala sunt vampir...Spuse el plicitisit.

- Imi pare rau, ii spun eu la fel de plictisita precum imi spuse el. - Si baietii  ce sunt?

- Ary, pai Liam, Niall si Lou nu sunt nimic, insa eu cu Harry sunte vampiri. Imi spuse Zayn..

- Si tu cum ai ajuns vampir? Il intreaba Lola cu o fata inspaimantata..

- Pai cand am aflat ca Harry este un vampir nu ma-m putut abtine sa nu fiu si eu ca el, era ceva interesant la coltii lui si la schimbarea ochilor , la puterea pe care o detine, si nu ma-m putut abtine sa nu-i cer sa ma muste si pe mine..Bineintels dupa luni si luni de rugaminti .Spuse Zayn entuziasmat.

- Oh..si cum e ? Il intreb eu curioasa..

- Pai ce sa zic e bine cu puterile astea,spuse el in timp ce-si incorda pumini..- Dar e cam nasol cand iti este foame si...stiti voi..

- Aaa...

- Si Harry cand plecam? Ii zic eu uitandu-ma in acei ochi precum jadul..

- Aaa..pai eu zic sa mergem acum, Voi ce ziceti? Intreaba Harry uitandu-se la Zayn si la mine.

- E ok. Spuse Zayn.

In momentul asta ma cuprinse o durere de suflet sfasietoare ca trebuia sa-mi parasesc parintii, si pe Lola..ce-o sa ma fac? ..Nici nu-mi dadusem seama ca o lacrima mi-a cazut din ochi, dar am avut grija sa o steg la timp fara ca cineva sa observe chestia asta, dar insa lacrimiile nu au fost de partea mea, urmand un val urias..Atunci imi ridic picioarele pe canapea si-mi pun fata in pumni si incep sa plang..incep sa plang fiindca imi parasesc parintii si pe Lola..Nu pot spune ca ii parasesc de tot..dar cine stie cine se mai intoarce viu din acel razboi...

-Aryana, esti bine? Imi spuse Lola venind in fuga langa mine si imbratisandu-ma.

-Eu..Nici nu mai puteam vorbii din cauza sufletului ce ma durea, chiar nu ma puteam oprii din suspine si lacrmi..

-Ary, stiu, stiu ca iti este greu sa te desparti de persoanele dragi din viata ta, dar daca asta iti e destinul..chiar nu ai incotro.Imi spuse Zayn un pic trist din cauza starii mele.

Eu tot continuam sa plang pe umarul cel cald ce mi-a fost alaturi si la bine si la rau.

- Bai fata!? Mi se adresa Harry nervos, tipand atat de tare incat ma facut  sa imi ridic capul si sa ma incrunt la el. -Tu cum dracu crezi ca ai sa lupti cu sensibilitatea asta?! aa?!..In momentul ala cred ca eram rosie ca ardeiul la fata, baiatul asta ma calca pe nervii cum pana mea sa tipe el la mine?! ca-i dau un pumn de-i mut fata ai de vedeta..Dar, dar avea si el partea lui de dreptate, cu adevarat eram un pic..eii poate un pic mai mult senisbila..Imi adun toata puterea si ma ridic in picioare si incep sa-i spun tot ce simt in cel mai calm mod posibil.

-Ce e in sufletul meu, stiu doar eu...Na-i sa intelegi cat imi e de greu, nu esti in locul meu..Asta nu e sensibilitate..e durerea din adancul sufletului meu, aceea senzatie ca cazi in gol si nu te mai poti opri..Spun eu in timp ce mii de lacrimi curgeau pe podeaua rece..-Nici acum nu pot crede tot ce mi s-a intamplat, as vrea..si nu mai poteam vorbi din cauza lacrimiilor dar ma-m fortat si mai tare..-As vrea sa fi fost totul numai un vis, acum pentru mine soare nu mai e, nimic nu e, am ramas doar eu cu mine singura si goala pe dinauntru, parca as joc un rol, si...si ma prefac ca mi-e bine..Daca ai fi o clipa in locul meu, Poate ai intelege ce simt eu.....Si cu asta am fugit in camera mea si ma-m aruncat in pat lasand cale libera lacrimilor.

Harry's Pov

Uhh fata asta ma enerveaza la culme cu bocetele ei, parca ar fi un copilas razgaiat ce urla non-stop, o privesc stand cu capul pe umarul Lolei, Lola mangaind-o pe par ingrijorata, Zayn isi tinea capul intr-o mana ganditor, pana am rupt eu tacerea si ma-m luat de ea ca sa inceteze odata cu bocetele. Ia-m zis, a ramas incruntata la mine, apoi sculandu-se in picioare am crezut ca vine si-mi da una in fata fiindca avea o expresie ciudata pe chip, durere impletita cu vinovatie ciudat...La un moment dat a inceput sa vorbeasca asa calm privind intr-un punct fix..Facandu-ma sa ma mir putin..

Acele vorbe pe care le rostea ma facut sa regret ce ia-m zis, chiar ma facut, si ultimele cuvinte mi-au ramas in minte "Daca ai fi o clipa in locul meu, poate ai intelege ce simt eu...."

Atunci vroiam s-a ma ridic si s-a ma duc la ea sa-mi cer scuze si sa-i ofer o imbratisarea, dar a fugit in camera ei lasand in locul in care stat mici stropi de durere...