~ Un singur scop ~

~Plecarea~

Am intrat in camera mea plangand de furie, Harry ma enervat la culme, cum sa-mi spun asa ceva..Pentru mine e ceva nou nu ma pot obisnuii cu una cu doua, dar el? El este obisnuit cu toate chestiile astea si ii este usor, asta nu este Harry pe care eu il stiam, cu siguranta nu este el. Inca nu pot crede ca sunt o printesa cu puteri care v-a trebuii sa lupte contra celor care folosesc magia neagra, aceasta scena paraca este pierduta dintr-un basm si a aterizat in viata mea, sincer...Gandurile imi sunt intrerupte de zgomotul usii semn ca cineva v-a intra si ma rog la Dumnezeu sa nu fie Harry, fiindca jur daca mai zice ceva o sa-l zgarii tot. Inauntru isi facu aparitia Zayn, avea o expresie trista pe chip, el chiar ma intelegea, si imediat Lola inchizand usa dormitorului in spatele sau. Lola parea trista dar incerca sa nu I  se observe asta, acum daca nu o mai cunosc eu atunci cine? Cei doi se aseaza in stanga si in dreapta mea.

- Aryana, nu-l lua in seama pe Harry, este asa de cand ma stiu, imi spuse Zayn mangaindu-mi spatele.

- Cum sa nu il iau in seama Zayn?! Cum?! Toate vorbele lui dor, si chiar foarte tare, el nu se gandeste ca pentru mine este ceva nou, el ar fi vrut sa sar in sus de bucurie cand aflu ca eu nu sunt ceea ce par a fi, ca am fost adoptata, ca sunt o printesa cu puterii si trebuie sa lupt intr-un razboi? Cum ar fi trebuit sa reactionez la toate astea? Ii spun in timp ce il privesc in ochii si vorbesc din toata inima, el era trist, da era chiar foarte trist, si-a intors capul din directia mea uitandu-se la podea atat de atent incat parea ca ar fi fost ceva acolo si eu nu vad.

- Ai dreptate, spuse Lola uitandu-se si ea in gol, - Si inca esti puternica chiar nu stiu cum as fi reactionat eu daca as fi aflat toate astea, ma incuraja Lola, este o prietena buna nu stiu cum am sa pot sta fara ea, chiar nu stiu.

- Aryana, trebuie neaparat sa plecam, incepe sa-ti faci bagajele imi spune Zayn ridicandu-se si parasind camera..

Asa este trebuie sa-mi fac bagajele si sa plec, sa parasesc persoanele dragi din viata mea, sa-mi parasesc scoala, sa-mi parasesc vecinii, sa-mi parasesc locurile unde eu am copilarit..Este greu, dar trebuie sa fiu puternica ori ce ar fi, imi amintesc si acum o scena de cand eu era doar o fetita de 8 anisori...

*********************************************************************************************

- Asa draga mea, pedaleaza in continuare ai sa reusesti. Imi striga tati din spatele meu

- Daaa! Am reusit stiu sa merg pe bicicleta, strig din toate puterile ca copiii vecinilor sa ma auda, si il pot auzi pe tati cum fuge dupa mine aplaudandu-ma iar eu imi intorc capul spre el - Pot tati, pot..ii spun entuziasmata

- Ary scumpo, uitante-n fata! imi strigase tata, dar prea tarziu, am intrat cu micuta mea bicicleta roz intr-un copac cazand jos. Tatal meu a venit spre mine si a ridicat bicicleta de pe mine punandu-ma peste genunchii sai, mi-a luat piciorusul si s-a uitat la genunchiul meu ranit si a inceput sa-mi sufle, pe mine ma ustura foarte tare si am inceput s-a plang, atunci tati mi-a ridicat capul in sus stergandu-mi larimile si mi-a spus:

- Printesa lui tata, nu stiu daca ai sa ma intelegi dar am sa-ti spun poate candva iti vor prinde bine vorbele mele. Scumpo, in viata trebuie sa fii puternica, chiar daca vor mai aparea obstacole si greutatii in viata ta, tu trebuie sa fii puternica, sa nu te lasi niciodata doborata de ceva, iar de fiecare data cand ai sa intampini asa ceva sa te ridici de jos inlocuindu-ti lacrimele cu un zambet lug, si doua vorbe in minte "nu ma voi lasa doborata, am sa lupt conta greutatilor cu un zambet lung" Mi-a spus tati sarutandu-mi fruntea, iar eu ma-m ridicat in picioare spunandu-i

- Promit, tati..

*************************************************************************************

- Nu am voi lasa doborata am sa lupt contra greutatilor cu un zambet lung, spun ridicandu-ma de pe pat..

- Bravo, fata asa te vreau puternica, pentru o secunda am si uitat ca Lola era aici, ma intorc si ma duc spre ea si o imbratisez - Te iubesc, ii spun in timp ce  strang mai tare in brate.

- Si eu, spuse ea in timp ce mi-a oferit un pupic pe obraz, acum eu te las sa-ti faci bagajul, ma duc sa vad ce mai fac baietii.

- Ok. ii spun in timp ce o privesc parasind camera. Asa unde ramasesem, da, nici bine nu au stat hainele mele in dulap ca trebuie sa-mi impachetez din nou. Imi scot valiza din dulap si incep sa-mi pun hainele,...................Dupa 10 min am terminat inchizand geamantanul rosu, iar odata cu el si lacrimiile mele. Pe pat mi-am mai lasat nste haine sa ma schimb. Mi-am tras repede pe mine niste jeansi albastri rupti, un tricou alb simplu, si ma-m incaltat cu tenesii mei preferati negri. Parul mi la-m strans intr-un coc dezordonat da in acelasi timp elegant. Ma-m machiat putin, un pic de maskara si un glos usor roziu. Mi-am luat geamantanul de pe pat, am tras manerul si la-m tras lanaga usa ca sa-mi iau geanta de pe pat, mi-am pus geanta pe umar cu valiza tragand-o dupa mine am esit din camera, spre surprinderea mea erau totii in living.

- Esti gata? Imi spuse Harry atat de bland, sigur vrea sa-l scuz pentru scena de mai devreme, dar am refuzat sa-i raspun dand usor din cap in semn ca da, Lola era foarte trista si Zayn ii soptea ceva la ureche, chiar as vrea sa stiu ce..Iar dintr-o data am simtit o voce tare in timpanul meu facandu-ma sa scot un mic sunet de "vaiii" facandu-i pe restu confunzi.

- Nu fi trista Lola, eu iti promit ca Aryana se va intoarce teafara acasa.. Ii spune Zayn Lolei, Oh Doamne cred ca asta este una dintre puterile mele, pot azui ce vorbesc oamenii de la distanta..

- Iti multumesc, ii raspunse Lola..

- S-a intamplat ceva Ary? Imi spuse Liam , chipul lui fiind plin de confuzie.

- Aa..nu, nu s-a intamplat nimic, spun fastacindu-ma toata.

- Ok, in regula sa iesim, Aryana te ajut cu valiza? Imi spuse Harry prietenos.

- Nu, multumesc oricum, ii zambesc sarcastic.

Am parasit toti camra Hotelului, in cateva secunde am ajuns in fata hotelului, si chiar nu stiam cu ce vom pleca, vaii de mine masina mea, ce fac acum, aa da io voi da Lolei.

-Lolii, ma duc spre ea..

- Da? Imi raspunse tristetea findui vzibila pe fata

- O sa pleci cu masina mea, nu-I asa? Spun pe un ton de copilas mic.

- Sigur ca da, doar nu era sa plec cu "PEJOSUL" spune zambind, si sunt foarte bucuroasa ca a facuto.

- Aryana, da-mi valiza da s-o pun in masina, ne intrerupe Liam.

- Aa..da sigur, poftim, si ii dau valiza, - Mersi Liam.

-Cu mare placere, Printesa,spune Liam zambindu-mi. Ok asta a sunat cam ciudat, in fine..

-Aryanaa!! Aud cum Harry ma striga de pe treptele autobuzului sau enorm, - Haide odata!!

Ma intorc spre Lola si o strang puternic in brate.

- In caz ca nu ma mai intorc sa stii ca te iubesc mult, spunele asta si parintilor mei, o sa-mi lipsesti Lola, te iubesc mult de tot, ii spun sarutand-o pe obraz.

- Nu spune asta, te rog, ai sa te intorci teafara din toata nebuneala asta, si eu te iubesc mult, ai grija de tine Aryana, spune in timp ce se dezlipeste de mine, aruncadu-i o singura privire ma-m intors si am dat sa plec, dar ea m-a prins de mana intorcandu-ma.

- Sa nu privesti in trecut, ai mai fost acolo important este prezentul si viitorul, imi spune ea foarte serioasa ochii lacrimandu-i. S-a desprins usor de mine si a plecat, o lacrima mi-a curs dim coltul ochilui, dar am avut grija sa o sterg la loc insa norocul nu a fost de partea mea fiindca un alt val de lacrimi m-a cuprins.....