Agent La C.I.A.

Capitolul 5

Era...mort. Oh,nu! Nu am vrut sa se intample una ca asta!!! Ce am facut?? Sunt o proasta!!! Am inceput sa plang apoi am plecat. Am plecat acasa la mine. Peste doua zile urma sa vina Madeline. Tinuta mea neagra se potrivea perfect cu ceea ce se intamplase azi. Omorasem un om pe care il placeam! N-am vrut sa-i fac rau-cu adevarat- dar,asta este meseria mea. Trebuie sa accept. Sa o accept. Edward este mort. S-a ispravit. Bravo Vivi! Ai si tu o data un baiat frumos care te-a sarutat si tu il omori! Esti fantastica!! Toate aceste ganduri imi bantuiau mintea iar inima ma durea. Imaginea cu el intins pe jos,imi dadea fiori si ma facea sa plang. Mi-am facut un dus fierbinte,pentru a uita de cele intamplate,dar,fara folos. Nu il puteam uita. M-am imbracat intr-o rochie neagra pana la genunchi de catifea,in picioare avand tocurile mele negre de catifea si am iesit pe balcon. Ma uitam la cer. La frumosul apus de soare care mai demult imi emana liniste si ma simteam in siguranta privindu-l. De data aceasta insa,apusul soarelui imi aducea aminte de tot ce s-a intamplat intre mine si Edward. De la inceput,la sfarsit. Imi parea rau! Pentru prima data in toata viata,am vrut sa se intoarca timpul! Vreau o masina a timpului! Sa nu accept misiunea!-NU! El ar fi mort de mult atunci iar eu,probabil as rade. Nu vreau asta!! As vrea sa fie viu! Insa,in zadar. Fapta era consumata. M-am bagat in pat sperand ca voi adormi. Dupa 4 ore de plans si suspinat,ma reusit sa adorm. Maine aveam liber de la serviciu.
A doua zi
M-am trezit,m-am imbracat cu o rochie neagra de piele si o jacheta de piele tot neagra,in picioare avand pantofii cu toc,negru,de catifea. Mi-am luat geanta si am plecat in oras. Am mers in parc unde am vazut ceva ce nu puteam crede. Era Edward! Am vrut sa ma duc la el,dar cred ca era oarecum,posibil sa fie un pic suparat pe mine. Doar un pic! O fata cu parul saten si ochii verzi se apropie de el. O chema Anabelle. Stiu pentru ca avea colier cu nume gravat si pe geanta ei scria cu roz neon :"Proprietatea lui Anabelle Gomez!" Wow! Ce ciudata! Stai,de ce oare sta ea cu Edward!? Oh,nu! L-a sarutat!!!! Nu-mi vine sa cred! Am fugit acasa cu ochii in lacrimi. Dupa 20 de minute soneria mea se auzi. Am coborat pentru a raspunde.
-Buna ziua! Zise Edward.
-Ce vrei?! Sa ma ucizi!? Sa ma bati!?
-Ce?! Cum poti spune asta! Sunt noul tau vecin! Am vrut doar sa va salut si sa iti spun ca ma bucur ca suntem vecini! Ce faci? Zise el.
-Tu nu iti amintesti de mine?! Nu iti amintesti,nu?
-Imi pare rau. Nu va cunosc. Ar trebui?!
-Nu. Nu,e vina mea. Te-am confundat cu altcineva. Eu sunt Viviane. Toti apropiati imi zic Vivi.
-Ma bucur sa va cunosc domnisoara Vivi. Eu ma numesc Edward.
-Incantata de cunostinta. I-am zis. Apoi a plecat
Oh,nu?! Daca el se juca cu mine?! Dar daca nu,ce am fac?! Si asa are iubita!? Ce mai conteaza!?