Capitolul 1

130 6 2
                                    

Zburam deasupra cladirilor imense ale New York-ului , cand din departare se vede un fulger.
Acesta este modul prin care tata ma cheama acasa.

-Crystal, ti-am spus sa nu-ti mai etalezi aripile in lumea oamenilor!

-Dar, tata, eram departe de pamant, aproape atingeam cerul, nu ma-r fi putut vedea nimeni.

-Crystal, nu trata lucrurile atat de superficial. Este ultima data cand iti atrag atentia! Data viitoare te voi pedepsi...

-Da, tată...

Plec bosumflata din fata lui si ma duc in padure ...ei bine, ce a mai ramas din ea. Din cauza razboaielor toti copacii sunt arsi si e un dezastru cumplit in jur.
Trebuie sa fiu mereu foarte atenta, fiinda cu se stie in ce moment ma voi trezi cu o sageata infipta in cap sau in inima sau oriunde altundeva, dar noroc ca am mereu arcul cu sageti la mine.

O zaresc la cativa metrii pe prietena mea, Dalia, care se antrena...

-Hei, ce faci pe aici?

-Nu se vede? Ma antrenez.

Dalia tot incearca sa nimereasca cu sageata tinta, insa de fiecare data esueaza.

-Ahhh, e inutil, nu pot!

-Hei, calmeaza-te, respira adanc si concentreaza-te! Nu rezolvi nimic daca te enervezi.

-De doua ore stau aici si nu am reusit, nu voi reusii niciodata!

-Hai mai bine sa mergem sa bem un suc, ce zici?

-Ok.

Imediat cum am coborat in lumea oamenilor mi-am ascuns aripile, ele transformandu-se intr-un tatuaj pe aspatele meu.

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.


...

Stiu ca e cam scurt, insa nu prea am avut inspiratie. Promit ca ma revansez in urmatorul capitol. Sper sa va placa. Va pup!

Tărâmul De Dincolo De NoriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum