Capitolul 11

45 3 1
                                    

Damon P.O.V

Doamne, ce amortit sunt...oare cat am dormit?
Imprejur totul pare a fii ca atunci când se presupune ca am murit, deci nu cred ca mai mult de 3-4 ore.

Sunt obosit si satul sa ma mai lupt cu Chrystal, nu are rost...

Am hotarat sa plec departe, unde sa ma pot linistii si unde ma pot relaxa uitand complet de frate-miu si Chrystal.

Am ajuns intr-o alta parte a tărâmului, foarte departe de cei doi porumbei.
Intru intr-un castel imens, alb si spectaculos dar totusi simplu.
Intru inauntru, si asa cum ma asteptam aici era la fel de frumos.

-Hei!

-Buna!

-Cine esti?

-Sunt imparatul Damon.

-Printesa Hera.

Imi spune aceasta aplecându-se in fata mea, insa o prind de mana oprind-o.

-Nu e nevoie sa faci asta.

Frumusetea eu m-a fermecat. Avea niste ochi de cristal, albastrii, era destul de tanara...nu avea mai mult de 30 de ani.

-As dori, daca se poate sa stau aici cateva zile.

-Sigur, o sa le spun servitoarelor sa va pregateasca o camera.

-Multumesc.

...

Stiu ca acest capitol e foarte scurt si foarte plictisitor, dar va promit ca urmatorul o sa va socheze. Sper sa va placa. Va pup!

Tărâmul De Dincolo De NoriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum