Tărâmul De Dincolo De Nori

Capitolul 2

Intram amandoua in cafenea si ne comandam cate un suc.

-Crystal, trebuie sa-ti spun ceva... Fratele meu, Will, a... a fost omorat. Se lupta cu rivalii nostrii, cand o sageata i-a strapuns inima.
Deabea reuseste sa rosteasca cuvintele printre lacrimi si susupine.

-De asta incerc sa ma antrenez, nu mai pot sa rezist asa, au murit prea multi. Razboiul acesta trebuie sa ia sfarsit!

-Offf, Dalia, imi pare rau... dar sunt alaturi de tine si te voi ajuta.

Nu apuc sa termin de rostit aceste cuvinte ca pe cer apar trei fulgere consecutive...e o urgenţă...

Nu mai stau pe ganduri si pornesc imediat spre Taramul de dincolo de nori.

-Tata, ce s-a intamplat?

-Crystal, mama ta...mama ta a murit.

Simt mii de sageti in inima, ma prabusesc la pamant,  pe obraji curgandu-mi lacrimi amare. Tata ma ia in brate linistindu-ma.

-Asta a fost picatura care a umplut paharul, gata! Ma voi razbuna! Ati omorat-o pe mama, sa nu credeti ca veti scapa nepedepsiti! 

Ma duc in camera mea pentru a ma înarma cu sageti si pentru a-mi pune hainele de protectie. Sunt pregatita!

Stateam pe campul de lupta asteptandu-mi dusmanii, insa nu eram singura, Dalia, tata si inca cativa oameni erau alaturi de mine.
Din departare se vede o armata intreaga, bine inarmata si pregatita.
Poate ca noi suntem putini dar ii vom invinge.

~~

Bratul imi sangera, deabea mai puteam tine arcul in mana,  insa nu ma dadeam batuta.
O sageata vine spre mine fara ca eu sa o pot vedea si se infige in piciorul meu stang, cu toate astea raman in picioare. Uimiti ei mai arunca o sageata si in celalat picior. M-am dezechilibrat si am cazut, insa cu ultima picatura de forta care era in mine am aruncat sageata.

Tata m-a dus la Vindecator, omul care se ocupa de bolnavi, raniti si cei care erau in stare grava.
Imi bandaja ranile si ma trimisese acasa.

-Maine voi termina pentru totdeauna cu ei si cu razboiul asta idiot!

-Scumpo, doar nu ai de gand sa iesi pe campul de lupta in halul asta. Deabea te mai poti tine in picioare. Ma voi duce doar eu maine, tu vei sta aici si vei avea  grija de tine .

-Dar, tată...

-Nici nu vreau sa aud!

Am oftat nervoasa si mi-am dat ochii peste cap.

~~

-Printesa Crystal, imi pare rau insa tatal dvs. este grav ranit, l-am dus la Vindecator, insa acesta nu-i mai da sanse la viata.

In acel moment m-am ridicat din pat si am pornit spre pestera Vindecatorului...

-Tata, tata te rog nu ma parasi si tu, nu ma lasa singura!

-Scumpo, nu vei fii singura, eu si mama ta vom fii mereu cu tine. Te vei descurca, vei fii un lider minunat. Stiu ca intr-o buna zi vei readuce pacea si lumina in taramul nostru. Te iubesc,  scumpo, sa nu uiti asta!

Dupa ce termina de spus aceste cuvinte isi inchide ochii cazand intr-un somn vesnic.
Lacrimile incep sa se scurga pe obrajii mei palizi. I-am pierdut pe amandoi, sunt singura...

~~

Stau in fata palatului Întunecaților. Era imens si inconjurat de spini, la portile acestuia stateau doi gardieni cu sulite in mana.

-Am venit sa-l vad pe stapanul vostru...

...