Tărâmul De Dincolo De Nori

Capitolul 16

-Ai venit! Constata Hades puţin uimit.

-Haide sa-mi cunosti familia...defapt doar pe tata.

Eu si Hades ne indreptam spre masa imensa unde urma sa luam cina...

-Buna ziua! Spun puţin emotionata.

-Imi pare bine sa te cunosc, Dalia. Fiul meu vorbeste intr-una despre tine. Nu-i mai tace gura.

Chicotesc incet, asigurandu-ma ca Hades nu observa.

Ne asezam la masa si incepem sa mancam.

-Dalia, parintii tai...

-Ah...e imposibil sa nu-i cunoasteti pe Crystal si Christian...

Tatal lui Hades aproape ca se inneaca cu mancarea atunci cand le aude numele parintilor mei.

-Hades, cum indraznesti sa o aduci in casa mea pe fiica dusmanilor mei? Tipa dintr-o data.

-Ce? Intreaba Hades mai confuz decat mine.

-Nu vreau sa te mai vad! Iesi! Tipa la mine aratand spre usa.

Am alergat plangand spre usa si am iesit.
Ma indreptam spre padure...

Hades P.O.V.

Ma indreptam spre usa, vroiam sa plec dupa ea.

-Unde crezi ca pleci? Daca iesi pe usa aia sa nu indraznesti sa te mai intorci!

-Cum ai putut face asta, tata? Ce vina are ea? De ce trebuie ea sa sufere din cauza parintilor ei?

-Nu intelegi, fiule! Tatal ei aproape ca m-a omorat...nu pot da asta uitarii.

Ii arunc o ultima privire tatei, apoi ies pe usa.

Dalia P.O.V

-Dalia! Dalia, stai!

Il auzeam cum ma striga, insa nu vroiam sa ma opresc.
Ma durea, ma durea ca tatal lui m-a alungat.

Nemaiputând sa alerg m-am prabusit la pământ...si plangeam...

-Dalia!

Simt o mana pe spatele meu...

-Pleaca!

-Dalia, nu o sa plec. Imi pare Rau pentru tata.

-Tatal tau ma uraste.

-Nu-mi pasa pentru ca....

-Pentru ca ce?

-Pentru ca te iubesc!

Fac ochii mari la el, iar el imi sterge lacrimile.

-Si tatal tau?

-Cui ii pasa ce zice tatal meu? Eu te iubesc si nimic si nimeni nu poate sa schimbe asta.

Zambesc, iar el ma saruta.

...

Pam, pam, pam! Va place?