Iar dimineață. De data asta nu mai am muncă. Stau liniștită acasă. Fara niciun om, fără niciun zgomot, liniștită. Pur si simplu singură. Singurică.
Plec să iau apa. Sa ma hidratez. Poate fac niste exerciții sa mă "mentin" în formă, de parcă m-aș face "frumi" pentru vreun băiat.
După ce îmi iau apa, si fac câteva ture prin pădure simt nevoia să fac o baie. Deja sunt transpirată toată. Căldura de-afara este năucitoare, te prăjește total. Măcar să adie puțin vântul. Ar fi fost perfect.
Mă bag în cadă, las picăturile să mi se prelingă pe corp. Simt răcoarea picăturilor de apă, care mă fac să mă simt mai curata.
După câteva minute stând în cadă. Ies incet, îmi iau un prosop, si îmi întorc privirea spre geam. Iar cred că am văzut acceasi silueta la geam.. Mi s-a zbârlit parul pe mâini.
O las baltă, nu ma mai gândesc la asta. Stau liniștită în pat, citind cartea mea preferata *pentru a zece mi-a oară* "Magicul cățeluș nervos". Până să nu mă ia somnul, sting becurile prin casă, si îmi așez perna in așa fel să adorm mai bine.
Nu este un capitol reușit. În general cartea nu va fii interesantă până când..... Citiți și ve-ti afla.
CITEȘTI
Singură în pădure
AcakSingurătatea e singurul sentiment care mă face să mă simt bine. O dată ce am terminat liceul, mi-am abandonat "familia". Adăpostindu-mă într-o căbănuță în mijlocul pădurii. Răul e aproape, îl simt. Poate nu sunt singura persoană din pădure.