Trandafirul Diavolului-Iubire Infernala

O-ooo...Am dat rau de tot de dracu'!

Ochii mi s-au largit cat cepele auzind glasurile noastre la unison, repetand aceeasi intrebare pecetluitoare...

Am simtit un fior luuung si dureros traversandu-mi coloana vertebrala.

M-am uitat si la Logan ca sa ii vad reactia, dar hipul ii era rece exact ca intotdeauna, privindu-ma cu acei ochi patrunzatori.

-Nu uita, fara minciuni, iti pot citit gandurile, iar raspunsul tau iti va decide viitorul, Ever.

Oh, da, perfect, nicio presiune!!!

-Si tu? Vreau si eu sa stiu sincer, Logan.

-Stiu ca vrei...stiu...dar tu imi vei spune prima. Ever, te-ai indragostit intr-adevar de mine?

Imi era greu sa il priesc in ochii aceia, supranaturali, parca evident erau ochii unui inger, fermecatori , ma trimiteau in transa...poate ca asta era tot ce mai avea de cand fusese inger...

Dar...cum ochii sunt oglinda sufletului, poate ca...el ...in interior...era inca...inca...

-Ever, cum poi gandi atat de...inocent? Despre mine? Cum ma poti vedea atat de perfect? Si nu ma refer la trup, ci la interior! Nu am pus nicio vraja pe tine si totusi tu gandesti astfel! Stii ce urasc? Urasc ca nu pot sa iti citesc senimentele! Chiar urasc asta! Vreau sa stiu cum te simti hiar acum, chiar in momentul asta! Vreau sa stiu, si...nu pot! Ma simt atat de ... de... nu stiu.

Imi spuse toate acetea mie, dar mai mult sie insusi, parca incerca sa inteleaga singur, privea prin mine, iar ochii lui chiar imi gaureau sufletul!

-Spune-mi, Ever! Spune-mi! Trebuie sa stiu! Simt ca ma mistuie curiozitatea, eu te implor acum, trebuie sa stiu! Imi spuse, prinzandu-ma de maini, ca si cum viata lui ar depinde de asta!

In momentul urmator, era in centrul camerei, blestemand. Eram chiar foarte confuza...

Se intoarse la mine pe calcaie, cu mainile in buzunare. Incepu sa rada iar parul negru ii intuneca chipul cand isi apleca capul.

Nu il puteam intelege...demon nesuferit, mai rau ca un adolescent!

-Printesa mea, Ever...tu fie esti o naiva extrem de ciudata, fie ascunzi in tine o mare sensibilitate. Dar nu prea conteaza...

Pana sa apuc sa clipesc, ma prinse in brate si isi lipi buzele de marginea maxilarului meu:

-Vreau sa fii a mea. Si te voi avea, asa cum ti-am promis...

Rase in barba si nu am apucat sa reactionez nicicum, caci Logan ma stranse cu putere langa el si ne facu pe amandoi sa disparem.

Trei secunde mai tarziu, Logan ateriza gratios ca o felina pe sol, ca dupa o saritura, cupicioarele flexate, cu un genunchi in fata, inca tinandu-ma ferm.

-Te-am speriat? Zise, ranjind ironic.

-Unde suntem?

-Nicaieri...peste tot...inca aici, scumpo, dar am preferat sa schimb putin decorul...ah, si mi-am permis sa aduc acest "aici" altundeva...

-Ce...inceteaza sa te joci cu mintea mea, lasa-ma jos, si spune-mi unde sunt!

-Sper ca nu te deranjeaza, dar mi-am permis sa aduc vila in lumea mea.

-In CE?!

-Stai incet, micuta mea, nu suntem in Iad, zise si incepu sa rada de mine, insa tot nu ma elibera!

-Nu mai rade!nu e amuzant!

-Din perspectiva mea este...isi drese glasul si continua. Ever, suntem intr-un loc pe care o sa il adori...oh, si pe care nu il vei parasi in veci, apropo. De ce?-ma intrerupse, punand un deget peste buzele mele- Pentru ca asa spun eu, pantru ca esti A MEA si pentru ca ti-am spus ca nu vei scapa niciodata de mine. Eu voi sta aici, deci inevitabil, si tu, buze-dulci! Acum ar fi frumos sa nu incepi sa dramatizezi asa cum obisnuiesti, si in schimb sa te bucuri, da?

Sa ma CE?! A innebunit cumva!? Pamantul catre diavol, EU MOR AICI DE GROAZA !!!

-Nt, nt, nt... Sarmana mea Ever...zise si imi mangaie compatimitor obrazul. Nu mai ai cuvinte? Atat de emoionata si de incantata esti? Ooooh, nu plange...nu plange! Esti bine, si eu o sa ma asigur ca asa vei ramane!

Imi saruta fruntea, si incepu sa se deplaseze de-a lungul unui coridor oe care nu il mai vazusem. Se asemana cu un coridor dintr-un catel medieval, cu pereti din blocuri de piatra si tapiterii sangerii si de culoarea violet regal...

Pasii ii rasunau cu ecou...si in capul meu rasunau toate vorbele pe care voiam sa ii le strig DAR NU PUTEAM FIINDCA NENOROCITUL PUSESE UN FARMEC OE MINE SI NU PUTEAM SCOATE UN CUVINTEL!!! LOGAAAAAAAN!!!!!!

Am dat asa de rau de naiba, asa de rau! Doamne Dumnezeule, ce facusem sa merit asta!? Mai vulnerabila nu ma simtisem in toata viata mea! Pana acum Logan nu isi folosise niciodata puterile pe mine si credeam ca toata viata il voi avea dupa mine, dar nu unde voia el, ci unde voiam eu!!! Avea atata dreptate, am fost asa o naiva, dupa ce ca imi spusesem sa nu ma mai incred in aparente, o facusem jar! Ma increzusem iar in diavol si acum supirtam consecintele!

Si cine stie ce cionsecinte urma sa suport...! Doamne, ajuta-ma! Nu am si eu CHIAR NICIUN INGER ACOLO??!!

BUN, CAPITOLUL ESTE SCURT, DAR ASTA A FOST DIAR CA SA SCHIMBAM OEISAJUL SI SA INCEOEM CU ADEVARAT POVESTEA, OKAY? ;) DE I NU MA ONJURATI, A FOST PLANUIT. ORICUM, PE O SCARA DE LA 1 LA 100 CAT DE SURPRINZATOR A FOST?:))