Trandafirul Diavolului-Iubire Infernala

Un demon in viata mea...sa rad sau sa plang?

Am urcat devreme in camera mea si le-am spus tuturor gardienilor sa pazeasca bine locul, iar servitorilor sa nu ma deranjeze sub nicio forma.

Am facut un dus rapid si am imbracat o camasa rosie din dantela. Mi se parea ciudat ca dintr-odata voiam sa ma culc la ora 10, in loc de obosnuitul 5 dimineata...

In fine. Cand sa ies din baie, oare cine statea in patul meu mare si confortabil? Da, El!

Am scapat pe podea prosopul umed, dar nu fiindca mi-ar fi fost teama. O, nu! Daca era in camera aia cineva sau...ceva caruia trebuia sa ii fie teama...da, Logan era acela.

-Ce crezi ca faci aici, ti-am spus sa pleci! I-am strigat, punandu-ma in fata patului.

-Ai spus multe lucruri. Si ce-I cu asta? Ma intreba stand picior peste picior, cu spatele sprijinit de cadrul din lemn de trandafir al patului.

-Cum adica ce-I cu asta? Ti se pare ca am vorbit cu peretii sau ce?

-Mi se pare ca amandoi am vorbit la pereti, fiindca si eu ti-am spus ca nu poti sa scapi de mine si nu m-ai ascultat. Corect, nu?

Am marait exasperata si l-am apucat de o aripa, tragandu-l jos de pe asternuturile mele.

-Uite, dracusor ce esti! Spune ce vrei sa fac ca sa dispari naibii de aici, si eu o sa fac!

Logan rase, privindu-si inelul cu rubin gigantic de pe mana.

-Ever, mi se pare ca am cam incurcat rolurile. Te-ai lovit la cap cumva?

-Nu, dar am o vaga impresia ca pe tine te-au scapat in cap la nastere, fiindca nu pot sa ma inteleg cu tine... Daca te rog frumos, poti cel putin sa stai...nu stiu...altundeva? Adica nu in casa mea!

-Daca asta este o dorinta pe care mi-o ceri...

-Da este! Poti sa o indeplinesti sau nu? Am spus eu, satula de jocul ala.

-Normal ca pot.

-Ahh, multumesc!

-Dar nu vreau.

-Cum adica nu vrei?!

-Papusica mea, nu sunt duh, sunt diavolul. Indeplinesc orice, dar prefer sa fie ceva...dupa cum ati spune voi...rau? Da, asta e. Deci...

-Fiu de catea ce esti, cu mine oricum nu vei dormi, ca de nu, pun garzile pe tine in secunda 2!

-Hai sa nu ne facem iluzii, bine Ever? Stim amandoi ca nu are nicio relevanta sa iti chemi gardienii, nu? Aminteste-ti ceea ce tocmai am spus:eu sunt diavolul, unicul si invincibilul, spuse, ridicandu-se de pe pat si mergand la fereastra.

Am oftat profund si m-am asezat pe marginea patului, punand pe mine un halat lung din tafta.

-Si cum o sa iti spun? Adica...doar nu te voi striga diavolul, e prea ciudat...

Am capitulat repede, stiu, dar nu mai aveam alte idei si pana sa gasesc o solutie, voiam sa il las sa creada ca detine controlul.

-Poti sa imi spui Logan.

-E chiar numele tau?

-Daca asa vreau eu, atunci este.

-Bine...bine, m-am prins...am spus eu, strambandu-ma usor, inchizand ochii. Deci e neaparat necesar sa stai in casa mea?

-Atata timp cat sunt legat de tine o viata, ar fi cel mai simplu...spuse el, jucandu-se cu ciucurii perdelelor. Tot timpul trebuie sa stau pe langa tine, deci...

-Bine...aam...ce ar fi daca te-as face bodyguardul meu? Poti sta mereu prin preajma, dar nu va intra nimeni la suspiciuni.

-Suspectand ca sunt iubitul tau?

Cum naiba?!

-Citesc ganduri, Eve, citesc ganduri, spuse plictisit. De ce cea mai mare temere a ta este sa ma ai ca mine drept iubit, mm? Poate fiindca stii ca asa va fi? Fiindca stii ca asta simti si nu vrei sa imi dai dreptate? Sau poate iti e teama ca te voi respinge si ca iti vreau doar trupul? Care sa fie motivul? Spuse el, apropiindu-se, trecandu-si dosul palmei peste obrazul meu. Of, Eve... Vom ajunge si acolo, nu te in grijora.

-Nu o sa ajungem nicaieri daca nu vreau eu, I-am retezat eu vorba, privind in gol.

Logan pocni din degete, facand sa apara un scaun din lemn sculptat elegant, captusit cu catifea inflorata, neagra si visinie. Se aseza pe el si isi sprijini barbia in degetele mainii drepte, continuand sa ma priveasca admirativ.

-De ce te holbezi la mine? Am intrebat, observandu-l.

-Nu ma holbez, te analizez din priviri.

-Frumos spus, dar tot ca holbat se traduce. Vrei, te rog, sa incetezi? Inca incerc sa ma obisnuiesc cu idea ca o sa te am pe cap si tu nu imi usurezi deloc situatia. Stii ce? Hai sa iti dau odata o camera, ca sa pot sa stau si eu linistita...am spus, apucandu-l de mana, tragandu-l dupa mine pe hol.

-Prezenta mea te agita?intreba el, ranjind mefistofelic.

-Nu, prezenta ta ma enerveaza.

Da, ma agita, ma agita enorm si nu imi placea sa stiu ca imi poate intra in ganduri. Nici macar eu nu mi le intelegeam, dar sa stiu pe altcineva hoinarind pe acolo ma infiora putin...putin mai mult. Fie, foarte mult! Ma ingrozea!

-Nu te-ar ingrozi asa de mult faptul ca iti pot citi gandurile, doar daca nu ai ceva de ascuns, ceva ce nu vrei ca eu sa stiu, zise el, indreptand discutia spre ceva ce nu imi placea deloc.

-Taci odata! A fost tot ce am putut raspunde.

L-am azvarlit intr-un dorrmitor identic cu al meu si am pus 2 paznici la usa, carora le-am spus sa imi raporteze daca Logan pleaca pe undeva. Le-am spus ca e noul meu Bodyguard pe care vreau sa il testez, iar ei au aprobat fara sa ceara detalii. Frate, nu putea si domnul impielitat sa invete cate ceva de la ei!

M-am inapoiat apoi in camera mea si I-am cerut unei servitoare sa imi aduca un ceai de musetel ca sa ma ajute sa dorm si sa ma mai calmez. Nici nu vreau sa ma gandesc cum avea sa fie viata mea cu diavolul dupa mineeee....