Trandafirul Diavolului-Iubire Infernala

Accepta si simte!

Am intrat in casa, aruncand geanta pe fotoliul de langa usa. Mi-am dat jos tocurile. Raceala gresiei pe talpile mele fierbinti parca reusi sa ma linisteasca...ma plimbam prin sufrageria imensa cu gandul la cum mi-as putea petrece ultimele 7 ore de libertate...

Of, Logan, Logan...imi va manca sufletul! Cumva...cred ca da, poate, de fapt sa o faca.

Am incercat sa stau in pat, sa citesc...dar mintea mea zbura de fiecare data in alta parte. Am incercat sa dorm putin...nici macar atat nu am putut face.

M-am uitat la ceas: 1-47.

Grozav. Pierdusem timp pretios. Adevarul este ca nu ma puteam concentra decat la ce avea diavolul ala de gand sa imi faca in acea seara. Ma exaspera, niciodata nu mi-a fost mai teama de necunoscut cum imi era atunci.

Dintr-odata, orele alea pareau pedeapsa suprema si in adancul meu stiam ca Logan planuise aceasta tortura in detaliu...ma citise mai atent decat am putut eu sa realizez. Stia cum sa obtina ceea ce isi dorea, dar nu as fi recunoscut asta in fata lui niciodata. Am si eu mandria mea! Sau sa ii spunem orgoiliu?...

Neimportant.

Ceva ma indemna sa pun mana pe telefon si sa ii spun sa vina mai repede, dar refuzam sa ascult acel impuls. I-as fi dat de inteles ca ma las invinsa si in niciun caz nu voiam sa il las sacastige.

Am apucat o foaie de hartie sinun creion. Am inceput sa rod capatul de lemn, ganditoare...incarcam sa gasesc motive pro si contra a-l avea pe Logan...

Pro: Arata bine, un bun gardian, saruta bine...dorinte (?)

Contra: Diavol, enervant, agasant, putere nedeterminata (?), prezenta neintrerupta, necunoscut.

Am prins hartia in mana dreapta si am analizat-o. Apoi am facut-o ghemotoc si am aruncat-o spre usa, urland, punandu-mi mainile in cap, respirand profund, in speranta ca ma voi calma.

Cand mi-am intors privirea spre usa, am ramas cu gura cascata.

Logan prinsese hartia in pumn si ma privea zambind, analizandu-ma.

-Ce na...ce faci aici!?

-Bine. Tu?

Mi-am pus mainile in sold, privindu-l si scuturand din cap.

-Nu la fel de bine observ...

-Aveam 7 ore! Am strigat, apropiindu-ma de el.

-Aveai, zise si ridica din sprancene, privind ceasul de pe peretele opus.

Arata 7 si 2 minute.

Poftim?! Imposibil...abia mai devreme era 2...ce naiba?!

-Suparata? Ma intreba Logan, lasandu-si capul pe o parte.

-Nu.

-Nu ce?

-Nu, nu sunt suparata.

-Asa e, un im suparat nu face crize...esti enervata.

-Ba nu, nu sunt.

-Poate aceasta bucatica de hartie este problema? Intreba, fluturandu-mi-o pe sub nas.

O nu! O NU! NU NU NU NU NU NU NU NU NU!

-Da-o inapoi! Am spus, intinzandu-ma dupa ea.

-Sa inteleg ca da! Zise Logan, ridicandu-si bratul cu tot cu hartie.

-Logan!

-Da?

-Da inapoi hartia!

-De ce! Ai aruncat-o. De obicei cand cineva arunca ceva, inseamna ca nu ii mai trebuie, nu?