Doar o vară (Volumul 1)

Prolog

-Care-i treaba cu obrajii tăi?

Nu reușesc să descifrez ce tocmai a spus, pentru că obrajii îmi sunt cuprinși de două palme mari. Brunetul se încruntă, privindu-mă fix în ochi și îmi șterge obrajii de ceva invizibil. Mă face să cred că am ceva pe față, dar căldura și amețeala pe care o simt îmi reamintește că nu este asta.

Îmi scutur buimacă capul și mă încrunt. Mă eliberez apoi de mâinile murdare ale prietenului meu și înghit în sec.

"Ai venit aici să muncești, nu să te fâstăcești în fața mea de parcă ți-a intrat ceva în fund".

Cuvintele rostite pe un ton dur și furios îmi răsună din nou în urechi. Încerc totuși să-mi abțin lacrimile ce amenință să-mi ude obrajii și să mă concentrez pe orice altceva decât chipul speriat al lui Jerek. Băiatul ăsta mă iubește mai mult decât aș fii crezut că o poate face cineva.

-Sunt puțin obosită, atâta tot.

Jerek ridică sceptic o sprânceană. Nu mă crede, dar acum nu pot să îi ofer mai multe informații. De fapt, niciodată nu i-am oferit mai multe informații decât atât.

-E ceva între tine și el? mă întreabă mai mult șoptit. Doar simpla sa aducere în discuție mă amețește și mai mult decât o face soarele puternic de amiază.

Un stol de fluturi îmi explorează în acest moment stomacul și golul persistent în acesta nu se datorează doar lipsa hranei, ci în mare parte a emoților.

-Nu e asta, zâmbesc strâmb. Voi fii OK după ce mă odihnesc puțin.

Jerek îmi eliberează într-un târziu obrajii înroșiți și o iau din loc după ce îi acord o îmbrățișare strânsă. Îl iubesc și respect pentru că mi-a fost alături în cele mai grele momente a vieții mele.

Înainte să fac ultimul pas ce mă mai despare de dormitorul pe care l-am închiriat, îmi răsucesc privirea în stânga mea, unde o siluetă bărbătească mă analizează în detaliu.

Posedă un parfum înțepător și atât de ispititor, perfect potrivit cu blugii strâmți de culoare neagră și cămașa albă cu nasturele desfăcut în zona gâtului. Părul nici când nu i-a stat mai răvășit decât acum și, aproape că sunt tentată să-mi împleticesc degetele în buclele negre.

Brațele groase îi sunt adunate strâns la piept, iar talpa unui picior lipită de peretele din spatele său.

Îmi observă interesul din privire și faptul că m-am oprit pentru a-l analiza și mă analizează lung la rândul său, din cap până în picioare. Înghit în sec căci nu-mi pot da seama după expresia feței sale ce anume gândește despre mine.

-Ți-a pierit glasul, prințesă? Întreabă. Noaptea trecută mi s-a părut că vei rămâne fără voce la cât de mult mi-ai gemul numele, zâmbește ironic.

Simt cum obrajii mi se înroșesc din ce în ce mai mult. Rușinea și umilința asta nu ar putea fii descrisă în cuvinte. Îmi plec capul rușinată de propria mea faptă. Trebuia să îmi închipui că va aduce vorba de noaptea trecută. De singurul moment de slăbiciune pe care l-am avut în ultimele luni.

-Nu, șoptesc și îl țintuiesc cu privirea sfidătoare. Ridică surprins o sprânceană, dar mă lasă să continui: Nu a fost atât de bine încât să rămân fără glas!

Zâmbesc în sinea mea și mă închid în cameră, cu gândul la noaptea trecută, lăsându-l privind cu ochii mijiți în urma mea. Îi mai aud, însă ultima replică spusă precum un jurământ.

-Data viitoare nu te vei mai putea ridica din pat după o partidă de sex, îți promit!

La naiba, nu a fost bine. A fost de-a dreptul uimitor!

---------------
Nu m-am putut abține și am postat măcar prologul. Recunosc că ideea mi-a venit pe moment, dar sper să vă placă. Vă aștept părerile și voi încerca să postez mai des!