Noul Coleg

Lost ⌛

A doua zi. L.am chemat pe Jimin pana in parc. In ciuda programului sau incarcat totusi a venit.
Eu stateam si asteptam pe banca. Totusi trebuia sa ii spun pentru ca trebuia sa luam o decizie impreuna.
A aparut si Jimin intr-un final.
-Stai jos *ii zic eu*
-Ce e asa de important de m-ai chemat urgent aici?
-Nu stiu cum sa spun asta sa imi fie mai usor.
-Orice ar fi spune.o. Nu ma supar sau sa ma enervez
-Jimin.... sunt insarcinata... * si imi plec capul*
-Ce?
-Stiu e groaznic... m-am gandit sa fac avort. E prea mult. Prea repede plus ca tu acum ai toate astea pe cap.
-Nu, nu e grozav. Sunt fericit.
-Serios?
-Da, dar ce credeai.*si ma lua in brate si ma saruta*
M.am simtit in siguranta in bratele lui.

A trecut abia o luna dupa toate aceste eveniment. Iar eu intre timp am ajuns sa fac parte dintr.o trupa de dans. Recunosc ca eram foarte stresata si totusi am continuat cu asta. Totusi speram sa nu pierd sarcina cu tot stresul acesta.
Peste o saptamana avem spectacol.
Sunt foarte emotionata. Cu toate ca eram extrem de extenuata.
Inainte cu o seara de show am mers la sala de dansuri. Eram cu colega mea de trupa Flori. Amandoua ne antrenam pentru ca vroiam ca totul sa fie perfect.
Jimin imi trimitea din 10 in 10 minute mesaje cu "Esti bine?" sau "Cum te simti?" Acum Jimin are mai mult timp pentru mine acum ca s.au mai calmat lucrurile cu showurile.
Dupa o jumatate de ora de antrenament eram extenuata. Flori insista sa ne oprim. Dar eu nu am vrut.
Nici nu trecuse 10 minute si poof. La pamant. Lesinasem.
Cand m.am trezit eram la spital cu Jimin,Flori si coregrafa noastra care ne era si manager in acelasi timp.
-Esti bine? *ma intreaba Jimin*
-Da sunt ok... ce s.a intamplat?
-Pai ai lesinat in sala de dansuri si apoi am chemat ambulanta. Iar acum esti aici. *spuse Flori*
-Maine nu vei putea lua parte la show*spuse coregrafa*. Esti prea obosita, iar doctori vor sa te tina sub observatie.
-Dar nu e nimic asa de grav. De ce sunteti asa de tristi? *intreb eu congnfuza putin*
Jimin ma ia de mana
-Copilul.... nu mai e.... * si vad cu o lacrima ii curge pe fata*
-Ce nu se poate? Chiar asa de grav e tot?
Iar Jimin a dat aprobator din cap.
-Nu pot sa cred * si am inceput sa plang*
Ma simteam groaznic. Oarecum vinovata pentru ca am acordat mai multa atentie dansului decat copilului meu si a lui Jimin...

A trecut o luna de la aceste evenimente.... Jimin nici nu m.a mai sunat si niciun mesaj nu mi.a mai dat...
Azi merg la scoala. Probabil va fi foarte nasoala treaba pe acolo pentru ca vor fi multi care ma vor lua inderadere.
Cand am intrat pe usa scoli. Ii vad pe toti cei 7. BTS mai nou... M-am uitat in jur pentru ca vroiam sa dau de Kami. Am vazut.o era langa dulapul meu.
ȚȚȚȚRRRRRR!!!!*s.a sunat*.
Toti am intrat la ore.