Noul Coleg

Ce s-a intamplat cu noi?

Aveam matematica... nu ma puteam concentra absolut deloc. Ma tot gandeam la cele intamplate. Si mai ales ca Jimin nu a mai vorbit cu mine. Oare are pe altcineva. Ce se intampla? Parca ma iubea! Daca era asa imi era alaturi nu fugea ca un las de tot...
Ora s.a terminat. Am iesit pe hol si m.am dus la dulapul meu...
Mi.am razamat capul de usa dulapului gandindu-ma la cat de tare l.am dezamagit pe Jimin incat sa nu mai vorbeasca cu mine.
O lacrima imi curse pe fata
In acel moment cineva ma bate pe umar...
Era Rap Monster...
-Hei! Esti bine?*ma intreaba cu scopul de a ma tine la povesti pentru a ii spune de ce sunt trista*
- Mda... sunt ok...
-Am vazut ca tu si Jimin nu va mai bagati in seama. De ce?
- E o poveste mai complicata... As prefera sa o pastrez pentru mine
- Cum vrei, doar ca probabil te-ai simtii mai bine daca te-ai deschide cuiva
-Uite nu vreau sa par nepoliticoasa, dar nu cred ca esti persoana potrivita cu care as dori sa vorbesc despre problemele mele.

Orele s-au terminat. Am plecat spre casa plina de ganduri.
La un moment dat am auzit niste pasi grabiti care ma urmareau.
M.a prins din urma si ma atinge pe umar
- Imi paree rau...*era Jimin* nu trebuia sa te abandonez cand aveai mai multa nevoie de mine si de sprijinul meu moral.
- Nu e nimic...*eram calma si l-am iertat pentru ca aveam si eu partea mea de vina*
-Chiar imi pare rau si vreau sa ma revansez... imi poti da ocazia sa o fac?
- Am sa iti ofer aceasta sansa... Doar spune.mi cand doresti sa te revansezi
- Ce ar fi daca ne-am vedea diseara. Vin sa te iau la 8 bine?
-Bine, asa ramane

Am ajuns acasa si aveam emoti. Nu stiam la ce sa ma astept de la Jimin.
Timpul a trecut greu. Am inceput sa ma pregatesc. Pe la 7 si 56 de minute,cineva bate la usa.
Merg cu pasi grabiti sa deschid. Era Jimin.
-Buna! Arati superb!*imi spune el dezbracandu-ma din priviri*
-Hei! Mersi *si l-am luat prieteneste in brate*

Am pornit cu noua lui masina spre restaurantul la care el facuse rezervare.
Pe tot timpul intalniri nu am prea vorbit...  Era o liniste stanjenitoare. Eu nu voiam sa  vorbesc, el voia dar nu stia cum sa inceapa
- Ce s-a inamplat cu noi?*ma intreaba el putin abatut*
- Ne-am distantat... Situatia asta ne-a distantat.
- Dar putem repara ce s-a stricat *imi spune el cu o speranta copilareasca in ochii*
- Cred ca pentru o perioada cel mai bine ar fi sa pastram distanta... Sa se vindece ranile*spun eu cu capul plecat*
Ma ridic de la masa usor. Plec dezamagita de decizia pe care tocmai am luat-o, dar asta era cea mai buna solutie pentru o perioada.
Jimin avea intenti bune. Pacat ca nu a fost acolo cand trebuia... acum e prea tarziu sa umple golurile care s-au adunat in lipsa compasiuni lui.