Pământul negru fusese răscolit și așezat de o parte și de alta a gropii dreptunghiulare.Mai era puțin și oamenii veneau la înmormântarea ”soldatului necunoscut”,ce murise luptându-se cu viața.
Sicriul negru și hainele de doliu contrastau cu restul peisajului.
După mica slubă bisericească,sicriul a fost pus în groapă,iar fiecare membru apropiat a aruncat câte o mână de țărână pe el.Florile n-au încetat să fie aduse de atunci.
Iar sufletul îi privea din ceruri,din depărtări,tristețea falsă pe care toți încercau s-o arate.
Și văzuse că dacă ești mort oamenii își vor aminti că exiști.Lucrurile vii nu sunt destul de bune.
