Kaylee era încă în bucătărie când mama ei ajunsese acasă.Se chinuia să facă brioșe cu ciocolată,dar de fiecare dată ceva se ardea.
''Așa se întâmplă mereu cu mine?Încerc să simt,dar mereu mă ard?'' se gândi.
-Scumpo,putem să mergem să cumpărăm de la mag...
Dar nu mai continuă.Privirea fetei îi aduse aminte că folosise prea multe dulcegării,și pe deasupra și insulte.
-Eu nu am nevoie de timpul altora.Nu-mi permit.Am și eu,mamă,un lucru nonșalant și luxos care se numește timp.Nu vreau nimic de la...magazin.
Zâmbi șters,se spălă pe mâini și ieși din bucâtârie,lâsând-o pe mama ei să reflecteze asupra lucrurilior infecte care i-au ieșit pe gură.
''Scumpo!''
Cuvântul îi răsuna în cap.
-Ar trebui să încetați,șopti ea.Ar trebui să vedeți că fericirea nu e un borcan de dulcegării.Dar voi așa o să rămâneți...Deci întotdeauna eu voi fi cea care trebuie să mă schimb.
Se ridică și porni spre dulap.Mama ei ciocăni la ușă.
-Scumpo,pregătește-te,mergem la...
Se intimidase de privirea care părea că vrea s-o străpungă.
-Nunta lui Clacy,da.Nu-i nevoie să completezi.Nici să pui zahăr în vorbe.
Deschise nervoasă ușa dulapului și își luă rochia neagră largă.
După o jumâtate de oră,coborî și se duse în hol,ca să se încalțe.
Puse mâna pe o pereche de balerini,dar se întoarse când tatăl ei o strigase pe nume.
-Mergem la o nuntă.Subliniez,nuntă.
-Da.De ce?
-De ce porți o rochie neagră,Kaylee?Și ai nevoie de platforme.Balerinii nu sunt obiecte pe care am vrea să le vedem la o fată matură.
-Pentru că eu nu mă duc la nuntă.Eu mă duc la înmormântarea mea.Și când mor,ating pământul,apoi cerul.Cerul e departe.Foarte departe.Nu e ușor să ajungi printre stele,tată.
Vreau și eu să fac parte din cer.
