Schimbată

102 12 3
                                    

-Știi că nu-mi pasă.

-De ce?Te-ai schimbat enorm de vara trecută.Te-ai închis în tine și totuși,nu ești singură.Mă ai pe mine.

-Eu n-am făcut nimic.Doar m-am adaptat.Adică,uită-te la ceilalți.Sunt aproape ca mine.Dacă tu îi consideri ciudați,îți spun eu ceva.Lumea are nevoie de oameni ciudați.Are nevoie de ceva care s-o scoată din normalitate.

Era o cauză pierdută.O lăsă în pace și se duse în grădină să fumeze.Așa se relaxa el.Și totuși n-o înțelegea.Nu râdea,nu plângea.Ascundea totul după o mască mată.Ea vedea,trăia totul,dar pe ceilalți nu-i lăsa să vadă decât exteriorul.Dar ei oricum doar astea vedeau.Așa că nimeni nu observase schimbarea.

Era fericită.Făcea totul cu o bucurie molipsitoare.Întotdeauna zâmbeam când îmi petreceam timpul cu ea.

*

Asta e ceea ce pot numi eu prieten adevărat.Și-a dat seama de schimbarea mea.Dar ce contează?Până la urmă și el face parte din orbi.Și el face parte din cei care judecă.Toți facem.

Oare el n-are vise?Oare el nu vrea un infinit doar al lui?Sau poate pe el îl bucură orice lucru ordinar?Mereu am urât oamenii ăștia.Oameni falși,bucurii false,zâmbete false.Ce altceva să le mai ceri?

*

Urcase în camera ei.Avea nevoie de odihnă.Cel puțin să-și închidă ochii,să nu mai vadă nimic.

Doar visele ei.Doar ea și lumea ei.Doar ea și gândurile ei.

Mergeai încet pe linia subțire ce te despărțea de somn.Pluteai,puteai atinge cerul realității și în momentul următor dispăreai.O mână puternică te ducea în câteva secunde în propria-ți imaginație.Acolo era o răscruce.Un drum ducea spre coșmaruri,altul spre vise.Și nu exista o ordine în care le vizitezi.Doar viteza putea hotărî spre care drum porneai.

Și deodată erai acolo.Față-n față cu ceea ce voia viteza.Explorai mii de tărâmuri și lucruri necunoscute.

Dar apoi te înecai cu o negură nedefinită,reveneai iar la răscruce.Voiai să te agăți,să mai rămâi acolo,dar mână te trăgea înapoi cum te-a și adus.Și iar pluteai,iar atingeai cerul,dar linia nu mai exista.Cădeai.Țipai cu putere,dar nimeni nu te auzea.

Și te trezeai printre perne.Uitai totul și reveneai la lupta ta cu realitatea,la lumea plină de falsitate.

PainUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum