Murder Town

Chapter 3

In interior sunt doar lanturi rupte si diferite aparate de tortura. Pasesc usor incercand sa merg  pe incredere. Poate e doar ceva de decor si familia lui Katherine e pasionata de aparate de genul. Ma asez pe un scaun si imi insir caietele pe masa de tabla. Katherine isi arunca geanta pe jos, apoi imi spune soptit:
-Inainte sa incepi sa lucrezi, trebuie sa stii cu cine lucrezi. Am sa iti arat ceva despre mine, dar daca cineva afla, in 5 minute esti acolo, arata ea spre un scaun plin cu tepi si niste lanturi. Inghit in sec si dau din cap aprobator.
Ea isi desprinde parul castaniu iar apoi se intoarce cu spatele. Ma indrept spre ea, dar cand sa ajung la ea, dispare.
-Katherine? Katherine! strig cautand-o.
-Sunt aici, imi spune ea facandu-ma sa  privesc spre tavan. O gasesc prinsa cu ghearele de o bucata de lemn. Fata ei este complet schimbata, iar ochii i-au devenit verde fosforescent. Dintii ei perfect de drepti si albi, s-au transformat in colti subtiri. Scap un tipat, iar ea ajunge in mai putin de o secunda in fata mea. Ii ating fata si palmele, incercand sa ma trezesc din visul asta ciudat.
-Ce esti? o intreb tremurand.
-Eu, sunt o katosz. Fac parte din mitologia germana. E ceva rar pe aici. Sa iti arat, spune invartindu-si coada si deschizand o carte mare prafuita. Uite aici poti vedea ca am o super agilitate. Alerg foarte repede si nimeni nu ma poate auzi, in plus, am o memorie mult mai buna acum si arat mai bine.
-Pai tu esti asa din totdeauna? o intreb privind la pozele ciudate cu pisici care se lupta cu niste lupi.
-Ah nu.. sunt din clasa a 9 a. Eram foarte urata in liceu, uite aici o poza cu mine -nu pot sa neg, era foarte urata. Aparatul dentar si ochelarii imensi nu o avantajau.. deloc-. Si uite-ma cum sunt acum. Ii multumesc din suflet bunicii mele ca mi-a lasat genele ei, devenind si eu ca ea. Te rog.. nu spune nimanui... ti-am spus-o pentru ca vreau sa fim prietene si trebuie sa fim sincere una cu alta.. nu?
-Da.. pai apropo de asta, am o problema si avand in vedere ca ai puteri supranaturale de speriat, poate vei intelege.
Ea da intelegatoare din cap, iar eu derulez in minte toata povestea ce urma sa o spun.
-Sincer, orasul asta ma sperie.. m-am mutat intr-o alta casa si in camera mea, sunt 5 tablouri cu o batrana. Le-am aruncat la gunoi noaptea pentru ca ma speriau si dimineata erau tot acolo imi poti explica ce inseamna asta te rog?
Ea se gandeste putin iar apoi spune calma:
-Uite Harry le are cu astea. Are solutii logice pentru toate.
-Oh doamne si el e vreun monstru? intreb deznadajduita. Inca nu imi revin din soc. Exista asa ceva? Adica.. e ciudat sa te transformi intr-o pisica mutanta si sa mai ai si "superabilitati".
-Ah nu.. el este un vrac.. adica cel putin eu atat stiu. Nu prea stau cu ciudatul ala. Baietii ii cer ajutorul uneori dar doar atat. Parintii lui erau tot ceva cu leacuri si chestii dar eu murit intr-un accident de masina acum cativa ani.
-Bine.. deci, ne apucam de invatat?
-Te-am chemat aici doar ca sa iti arat secretul meu.
-Ah, scuza-ma dar am pierdut doua ore din timpul de invatat si nu mai pot astepta, asa ca hai sa incepem cu istoria, zic si trantesc cartile pe masa.
Am terminat abia la apusul soarelui si acum alerg de nebuna spre casa, nestiind ce scuze as putea inventa pentru a scapa se cearta pe care o voi primi acasa. Trag aer in piept, deschid usa si o salut pe mama, neprimind vreun raspuns. Continui sa-i ingan numele speriata, cautand prin toata casa. Intru in magazie, magazie in care n-am intrat niciodata. Gasesc diferite monede si scrisori vechi asezate pe rafturi prafuite, pictate acrilic cu modele frumoase si fine. Ma invart de cateva ori, incercand ca citesc ce scrie pe tavan, dar nu reusesc decat sa cad peste niste cutii. Le dau de pe mine, iar apoi ma ridic si, incercand sa le pun la loc, observ o micuta despartitura intre pereti. Trag tapetul scorojit de pe pereti, fac un pas in spate si raman cu gura cascata. E o usa imensa de metal care are un semn ciudat si un lacat pe usa. Oh firar! Cum pot sa o deschid acum? Caut prin toata camera aceea o cheie, dar nu dau peste nimic. Ma arunc la pamant, nervoasa. Chiar vreau sa stiu ce e in spatele usii aleia. Cheia de la casa! Poate merge. O scot din buzunar si o incerc la incuietoare. O invart de doua ori si usa se deschide automat. Imi aprind lanterna la telefon si cobor pe scarile intunecate. Ajung intr-un loc la fel de straniu precum casa lui Katherine... daca acolo sta ea. De lanturi sunt prinse schelete, inconjurate cu un praf galben. Iau putin din el si il pun intr-o cutiuta de bijuterii pe care o aveam in geanta. Katherine are o explicatie pentru asta cu siguranta. Pe pereti este scris ceva intr-o alta limba, cu simboluri celtice. Ii fac o poza peretelui si intregului loc mai apoi, pentru a vedea ce e in neregula cu locul asta. Sub un giulgiu purpuriu, intr-o margine a beciului, gasesc o servieta plina cu arme si gloante ale caror forma e ciudata. Ma uit atent la inscriptia lor si gasesc acelasi desen cu pisica din cartea lui Katherine. Pun unul in buzunar iar apoi iau o arma frumoasa, argintie, inscriptionata tot cu simboluri celtice pe care incerc sa o folosesc. Intorc arma incercand sa vad ce scrie pe spate, dar nu reusesc decat sa trag cu ea in perete. Incep sa tip din cauza zgomotului infernal cauzat de arma, dar apoi aud pasi indreptandu-se spre mine.
-Era cat pe ce sa ma omori, spune baiatul brunet de la biologie.
-Cine esti si ce cauti in casa mea?
-Oh scumpete, eu sunt Zayn.. nu prea stii secretele acestei case dupa cum se vede, dar eu le stiu si te pot invata tot ce stiu.. tu, esti fata care incerca sa salveze profesorul la biologie.. nu?
-Spune-mi Crystal. Tu.. stii ce e locul asta?
-Da, orasul asta este unul foarte ciudat si probabil ai ramane uimita de cate lucruri se pot intampla. Acesta este "Lagarul lupilor". Aici, stramosii mei omorau varcolacii, folosind acest praf, cum s-ar spune. Noi il numim "gayott" si este letala pentru ei.
-Te rog, spune-mi tot despre casa asta.