Murder Town

Chapter 7

-Ti-a salvat viata! V-a salvat viata tuturor! strig luand-o la goana le scari. Katherine imi prinde incheietura, ma trage inapoi si imi spune cu ochii in lacrimi.
-Doar stai departe de el.
Ma uit dezamagita spre toti care zaceau pe cimentul rece si ies din beci. Intru in baie unde gem de durere numai la vazul ranilor de pe gat. Imi dezinfectez rana muscandu-mi buzele, iar apoi o pansez si imi strang ochii incercand sa-mi stapanesc tipetele. Imi pun mai apoi ceva de mancare si incep sa ma gandesc la tot ce s-a intamplat anterior. De la vestea ca au iesit varcolacii din lagar, pana la iesirea victorioasa a lui Zayn. Ma uit cu ochii in gol la masa, simtind parca durerea si frica de mai inainte, cand aud usa deschizandu-se. O zaresc pe mama, cu o privire vinovata pe chip, scuturandu-si umbrela pe prag. Alerg in bratele ei si ii plang fericita pe umar. Nu pot sa cred ca e bine.
-Crystal.. ce e cu tine? Nu m-ai mai imbratisat de la serbarea de clasa 1 asa de strans. Apropo imi pare rau ca am ajuns atat de tarziu.
-Multumesc, zic fericita desprinzandu-ma de ea.
-Pentru ce?
-Multumesc ca ai intarziat! Multumesc ca ai fost plecata, altfel nu vreau sa-mi imaginez ce s-ar fi intamplat.
-Asta sunt si eu curioasa. Ce s-a intamplat cu gatul tau si de ce e noroi in casa? Isi reia ea postura de mama constienta si prudenta.
Ma abtin o secunda, nestiind cu ce sa o mint, dar imi revin repede.
-Ce ai zice sa uitam amandoua curiozitatea intarzierii tale si tu de rana de la gat?
Re inroseste si da crispata din cap. Stiam ca o pot castiga cumva. Merg in camera mea, incercand sa adorm. Nici nu vreau sa dau ochii cu Katherine maine. Nu pot sa cred ca ea si Liam au fost in stare sa-l omoare pe Zayn. Sunt niste nemernici amandoi, in adevaratul sens al cuvantului.

***
"Ah!Firar!" strig aruncand ceasul desteptator pe jos, nervoasa. Abia am adormit la 3 am iar acum trebuie sa mai merg si la scoala. Ma ridic amortita din pat, mergand ca pe sticla pe parchetul rece. Intru in baie, iar dupa ce imi fac rutina de dimineata, iar inainte sa ma imbrac imi dau jos pansamentul. Bine ca s-a mai cicatrizat putin. Se vad inca 4 "gauri" ca sa zic asa, in partea dreapta a gatului. Dumnezeule, mama lui Liam m-a prins bine nu gluma. Mi-l schimb cu unul mai mic si imi iau un tricou negru larg si niste jeansi albastrii. Nu vreau sa ies prea mult in evidenta azi, mai ales ca o sa fiu intrebata de zeci de ori "Ce ai patit la gat?". Imi arcuiesc genele cu putin rimel si ies pe usa. Sunt in sfarsit gata la timp. Cobor scarile, iar dupa ce imi iau cateva caiete si un mar intru in masina mamei. In sfarsit e soare. Numai bine sa se dea proba pentru echipa. Abia astept sa plec de la o ora numai sa vad baieti bine facuti cum alearga la bustul gol dupa o minge. Vorbesc serios chiar ma fascineaza asta.
-Mama, imi iei o masina? intreb fulgerator nestiind de unde mi-a venit asta in cap. Privesc la crisparea din ochii ei asa ca reiau. Stii am stransi momentan 300 £.. poate ma mai ajuti si tu si ma pot si angaja daca este nevoie.
-Crede-ma scumpo, ti-as lua o masina dar nu vreau sa te inveti prost. Trebuie sa iti faci banii pe mana ta. Tocmai ce am un fluturas de la o cafenea din centru, te poti angaja acolo.
-Oh, mama, nu iar. M-am saturat de cafenele vechi, pline de gandaci la care nu vine nimeni.
-Aaa nu. Cafeneaua asta este frumoasa. E noua si foarte curata. Personalul dragut.. spune visatoare privind la drum de parca ar fii pavat cu unicorni.
-Ai fost cumva acolo? De unde altundeva sa stii?
-Am auzit. Uite, vezi tu ce faci, spune trantindu-mi fluturasul in mana.
Ok, deci pot aplica astazi la ora 16. Orele se termina la 14, deci am timp doua ore sa ma holbez la bunaciunile alea cum alearga pe teren.
Intru in clasa, la matematica direct. Incercand sa evit privirea rugatoare a lui Katherine. Oh si Niall face matematica cu noi? Nici nu l-am observat. Saracul e vanat, vai de capul lui.. poate el e singurul cu care as vorbi. El totusi nu a lovit pe nimeni degeaba. Dau cu pumnul in masa, fara sa vreau, atragand toate privirile spre mine, insa imediat ma ascund in par incepand sa desenez pe banca. Toate orele am desenat pe banca, acelasi lucru, fara sa vreau. O floare. Si o floare foarte ciudata care habar nu am ce sens are. Intru in sala de mese, unde ma asez la o masa singura, in capatul salii, privind nervoasa la ciudatii aia in care am crezut ca pot avea incredere. Musc din sandvis, cand simt parfumul dulce de capsune al lui Katherine. Incep sa rumeg zgomotos, incercand sa nu las loc sa aud palavraglile ei.
-Am fost cam violenta ieri. Dar nu il stii pe Zayn.
Vede ca nu ii raspund asa ca ofteaza si apoi revine incercand sa-mi capteze atentia.
-Oh doamne, Crystal.. o sa zic ceva ce o sa regret... dar chiar daca te stiu de cateva zile, stii prea multe ca sa te pierd. Imi deschide o carte veche pe care o ascundea in geanta. Deschide la o anumita pagina si incepe sa citeze, incet, cu glasul vizibil emotionat. "Am simtit cum ma cuprinde durerea pana in maduva oaselor. Ura din ochii lui era de speriat, desi era tatal meu vitreg. Nu stiu clar unde s-a intamplat, dar poate in viitor cineva va reusi sa gaseasca locul si sa-mi razbune moartea ce va urma." Se opreste iar, da paginile speriata in timp ce eu mananc sandvisul, iar apoi continua crispata. "Floarea i-a dat puterea. I-a dat viata vesnica si puteri mai mari ca ale supranaturalului.. Weber, tu imi esti speranta. Cand vei creste mare, chiar daca nu voi mai fii in viata, o sa ma poti razbuna mergand.." Ma uit confuza la ea asteptand continuarea povestii, dar ea o inchide si sopteste trista.
-Weber e tatal meu. E jurnalul bunicii.. nu a apucat sa-l termine pentru ca a murit intoxicata cu gayott de catre Jhon... Jhon Malik, bunicul lui Zayn. Intelegi acum de ce nu ai voie sa te apropii de el? Te rog, Crystal. Esti frumoasa, chiar foarte frumoasa. De fapt, de cand ai venit sunt geloasa pe frumusetea ta. Vor mai fii baieti..
Ma uit suparata la ea si oftez plecandu-mi capul in podul palmei. Nici nu stiu ce sa cred.
-Si daca tot suntem sinceri, chiar ai un admirator, sopteste ea viclean la ureche. Ma intorc spre ea intrebatoare, iar ea continua zbitoare. Liam te place foarte mult si asta mareste ura lui fata de Zayn.
Zambesc fara sa vreau si o privesc iertatoare.
-Imi acorzi o a doua sansa, te rog? intreaba luandu-mi mainile in cele reci ale ei. Eu dau incep din cap si o imbratisez. Nu pot tine ura fata de cineva. Plus ca nu am alti prieteni aici si nu as avea cu cine sa merg la preselectia pentru echipa de fotbal.
-Hei fetelor, ne saluta Liam asezandu-se langa mine. Sunt atat de emotionat pentru preselectii.. mai sunt 10 minute; imi pot pierde postul de capitan in orice clipa.
-Eu cred ca o sa te descurci, zambesc incurajator uitandu-ma la Katherine.
-Daca ies capitan te scot la o intalnire, spune luandu-mi mana intr-a lui. Mi-o retrag, incercand sa ignor ghiontul lui Katherine primit in coaste.
-Hei, si eu? Ne stim de 3 ani si nu m-ai scos nicaieri! se opune Katherine.
Incep sa rad rusinata, ascundandu-mi capul in palme.