Murder Town

Chapter 10

Ma strange in bratele lui puternice si incepe sa-mi povesteasca despre planul lui de a omori niste "monstrii" asa cum el a spus-o.
-Oh, Sky.. chiar trebuie sa pleci? Abia am venit inapoi, intreb ca si cum l-ar cunoaste o parte din mine, mangaindu-i barba scurta.
-Belle, vom muri, cu totii... trebuie sa ne salvam pieile. Ai grija tu de pleava asta, arata dispretuitor spre taranii omorati in chinuri, de Lily si de micutul asta, imi saruta abdomenul, in care probabil este un copil.
Se ridica, isi spala mainile intr-o galeata veche si si le sterge de sortul meu. Isi pune intr-o traista impletita cateva carpe aruncate, niste carti si-mi saruta fruntea.. de ce nu ma opun? Merge cativa pasi, recunoscund un mers schiop. Iese pe usa de lemn groasa, iar eu.. ma trezesc.
Tresar din nou, in timp ce cobor scarile pentru a-mi lua micul dejun. Ma asez pe un scaun si privesc in gol.. e asa ciudat totul.. parca ma simteam.. acasa acolo.. pur si simplu nu mai inteleg. Mestec privind in gol cerealele din bol, cand aud cum usa se deschide. Rasetul mamei rasarise pe chip si n-am mai vazut asta de doi ani. Ce o face pe mama fericita?
-Cine era la usa? intreb curioasa.
-Zayn, oh doamne baiatul asta e o comoara si un inger, zambeste stergandu-si lacrimile de bucurie. Mie mama nu mi-a zis niciodata ca sunt o comoara.. firar.. tipul asta deja ma enerveaza. Ce o sa faca? O sa se dea la mama mea??? Ma bosumflu si-mi pun mainile in san. Mama isi da seama ca sunt ofticata, asa ca-si trage scaunul, scartaind pe podea, pana la mine, unde ma imbratiseaza.
-Nici tu nu esti un copil rau.. dar baiatul asta il consider ca pe un fiu, si poate in curand chiar va fi.
Nu ascult nimic din ce-mi spune ea gandindu-ma ca ar fi fost mai bine ca ea sa-l urasca. Daca am fi fost intr-o relatie, ar fi fost la fel de palpitant sa ne intalnim pe ascuns ca in cartile astea de succes... asa, daca ea-l place, o sa stea toata ziua cu el si o sa-i arate poze cu mine de cand eram mica cand ea ma poza in fiecare minut. Ma ridic de la masa, imi pun bolul in chiuveta si ma retrag in camera mea. In colt e o micuta biblioteca si nu mi-ar strica sa ma destind cu o carte buna. Imi plimb degetele pe cotoarele cartilor, cautand un titlu interesant. "Lunatica". Suna bine, cred ca n-ar strica sa o incerc. Ma tolanesc in pat si dupa ce privesc coperta pictata de mana, incep cu prima pagina...

Continui cu a 2 a.

Pana la 70.

Ajung la 200..

Si asta mi-a ocupat toata ziua. Tot ma intreb daca Anastasia va reusi sa-l ierte pe Edward ca i-a omorat tatal.. pare o telenovela dar e super interesant si nu e mega drama. Ea mereu se intalnea cu Edward cand luna se rasarea printre stele, pe care incercau sa le numere si carora le puneau cate un nume, al dusmanilor lor. Iar cand steaua cu numele acela se stingea, atunci dusmanul cu numele respectiv era omorat de cel ce a numit steaua. Asa Edward, a numit fara sa stie Anastasia, o stea cu numele tatalui sau, care s-a stins.

-Mai stai mult? Ma intrerupe mama din periatul dintilor.
-Mama, dupa ore merg la o intalnire, dureaza ceva mai mult, nu mai dispera asa! gesticulez spre oglinda, chiar daca stiu ca nu ma vede.
-In 5 minute incep orele! urla ea disperata, aproape scotand usa din balamale cu pumnii.
Tresar si ma grabesc, lasand planurile cu machiajul, parul aranjat. Imi iau o pereche de jeansi, cu talie inalta, pe care abia mi i-am cumparat.. pentru ocazii speciale. Imi pun repede si un top corai pe mine si-mi i-au rimelul, gloss-ul si botinele in maini apoi fug in masina. Ma incalt acolo si incerc sa nu-mi depasesc conturul buzelor, in timp ce mama intra intentionat in gropi doar ca sa ma greseasca. Imi iau geanta intr-o mana si alerg catre dulap, unde ma uit pe orar. Am biologie???? Vai doamne, am test astazi!
Urc scarile in viteza, fara sa mai dau importanta gleznelor mele pe care le-am sucit si invinetit cu botinele astea nesuferite. Intru in clasa, iar o doamna grasuta, blonda, cu ochelari, statea in fata clasei.. aa.. profesorul a murit. Ma uit spre colegi, care scriau foile de test si vad loc liber langa Zayn. Perfect!
Imi cer scuze in fata profesoarei care-mi da o foaie de test, iar apoi ma asez langa el. Ma uit spre cerinte si jur ca nu inteleg nimic. Pur si simplu sunt debusolata.. poate e din vina lui Zayn. Incep sa-mi rod pixul si dau pagina incercand sa gasesc niste cerinte pe care le inteleg. Pe asta o stiu! Insemnez raspunsul pe care sunt sigura ca e corect, cand aud vocea vesela a lui Zayn, strigand in gura mare:
-Am terminat, doamna!
Ii da doamnei foaia, iar apoi se intoarce la loc, ini da parul dupa ureche si sopteste:
-Vrei sa te ajut?
-Crede-ma.. stiu si eu biologie, multumesc, ii raspund nervoasa nerealizand cat de rea am fost cu el si ca eu habar nu am niciun pic de biologie. Ajunsa la cerintele grila, imi inchid ochii si incercuiesc o varianta la intamplare.. sper sa am destul noroc ca macar una sa fie corecta.
***