Murder Town

Chapter 4

-Pai sunt lucruri foarte complicate si greu de crezut, vei ramane socata, spune el privind fix la mine.
-Atunci de ce nu incepi prin a-mi spune ce scrie pe pereti?
-Pai problema e ca.. nici eu nu stiu.. asta e cumva in franceza sau ceva?
Ma uit uimita la el, neintelegand ce poate fi in mintea lui.
-Mai bine hai sa iesim de aici, unde imi poti explica ce cauti tu aici, in timp ce eu fac ceva de mancare.
-E o idee buna.. ce ai zice de niste peste la cuptor?
-Uhm.. stiu sa fac doar cartofi prafiti si clatite, zic rusinata urcand scarile.
-Cartofi si clatite suna bine, zambeste el si ma urmeaza.
Intru in bucatarie, iar dupa ce pregatesc cartofii si ii pun in tigaie, ma asez la masa langa el. Tipul asta este atat de dragut. Sper doar sa nu fie si el un varcolac o pisica sau ceva.. o doamne spune-mi ca nu e nimic neobisnuit, decat un baiat super sexy.
-Si? Ce cauti in casa mea?
-Pai aici imi petrec timpul scriind poezii.. ma inspira.
-Oh doamne.. si tu scrii poezii macabre despre crime si chestii?
-Cam asa ceva, zambeste el iar eu imi trantesc capul de masa. Si? De cand esti aici?
-De ieri, dar nu-mi place deloc sincer.. ma infioara.
-In casa asta n-a mai locuit nimeni de cand.... zice el speriat dar fara sa mai termine.
-Cand ce?
-Cand.. oh sunt gata cartofii? Ca am o foame de lup!
O fii si el varcolac? Si ce tot vrea sa imi ascunda?
-Hei scumpo imi pare rau ca am intarziat dar... oh, cine e baiatul? intra mama in casa, carand pungi pline cu mancare.
-Eu sunt Zayn.. Crystal, e sora ta? intreaba el aratand spre mama. Urasc baietii care incearca sa se impace bine cu mama spunandu-i ca arata ca si sora mea. Ma stramb si ma intorc la facutul mancarii. Asez in 3 farfurii cartofii arsi de-a binelea si zambesc ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Ne punem toti la masa, iar dupa un minut in care toata lumea s-a holbat la cartofii mei, am indraznit sa spun.
-Cine vrea sa comandam pizza?
Toti au ridicat mana, iar dupa 10 minute, am platit pizza si am ascultat conversatiile mamei cu Zayn. Se pare ca are 18 ani, iar tatal lui este medic. De mama lui a zis ca s-a recasatorit si cam atat. Probabil nu-i atat de apropiat de mama lui. In loc sa vorbeasca tipul asta cu mine, vorbeste cu mama. Ma ridic de la masa si intru in camera mea, unde imi deschid laptopul si caut traducerea simbolurilor de pe perete. "Supranaturalul este o crima. Toti monstrii fac lucruri monstruase pentru care trebuie ucisi." Ce ar insemna asta? Ma holbez ceva vreme si la tablouri incercand sa creez o legatura, dar nimic.
-Hei, de ce ai plecat de la masa? Ai suparat bietul baiat, intra mama in camera uitandu-se suparata la mine.
-Vorbea mai mult cu tine decat cu mine si nu voiam sa va intrerup, raspund plina de dispret intorcandu-ma la lucrurile mele.
-Vorbim maine cand iti trece sarcasmul asta enervant, noapte buna, spune nervoasa si tranteste usa.

Imi fac geanta si urc in masina langa mama, privind-o vinovata pentru aseara. Ea insa nu schiteaza niciun gest si isi continua drumul. Totusi nu asta e important acum, ci faptul ca am nevoie de o explicatie pentru tot ce am gasit in beciul ala. Am facut poze tuturor peretilor, am luat un glont din servieta, tot ce era posibil pentru a dezlega tot misterul asta ciudat. Intru in scoala si ma duc spre dulapul meu, unde imi las cateva caiete.
-Hei, ma saluta Katherine, cu o schimbare de look interesanta. Paru-i lung si castaniu, e presarat de mici suvite verzi, care arata foarte bine pe chipul ei alb-pal.
-Dragut par, o complimentez privindu-mi dezamagita firele despicate.
-Mersi,am vorbit cu Harry, ne intalnim la sala de mese, aceeasi masa de ieri, sopteste ea cu ochii bulbucati, parca umpluti cu vina. Dau aprobator din cap si imi asez fusta noua, intreptandu-ma spre clasa. Imi verific orarul: biologie. Merg impleticit spre usa, strabatand scarile simtind o durere ciudata in tample. Privirea mi se intuneca intr-un mod inexplicabil, pentru ca nu sunt tipul de persoana anemica. Imi scot un baton de ciocolata si il mananc cat de repede pot, asezandu-ma intr-o banca. Imi inchid ochii pentru o secunda, incercand sa ma linistesc. Insa un pumn in banca, ma forteaza sa imi indredeschid ochii si sa zaresc un chip masculin foarte furios.
-Asta e locul meu duduie, acum pleaca in alta banca!
Ma ridic ametita, fara sa ii cer vreo explicatie. Fac un pas, dar privirea mi se incetoseaza subit, iar picioarele se inmoaie. Ma opresc o secunda, respirand si incercand sa imi deschid ochii, dar tot ce simt este o cazatura in gol, fara un capat.

-Au! strig simtind cum imi intra acul sub piele. Incerc sa intrevad ceva dar privirea imi este inca neclara, insa reusesc sa disting cateva neoane puternice batand deasupra mea.
-O secunda, se aude o voce groasa masculina mai apoi urmand sa simt o intepatura mai dureroasa. Imi inchid ochii pentru o clipa, iar cand simt iesirea acului, ii deschid, realizand salonul de spital in care sunt. Privirea mea intalneste un chip frumos, acoperit cu o palarie ce ascunde parul cret al baiatului, imbracat intr-o camasa in carouri. Se apropie foarte mult de fata mea palida si-mi sopteste calm, raguseala din voce provocand o anumita placere: Ridica-te.
Ma ridic in sezut asa cum imi spune, simtind o durere groaznica in piept. Ii privesc ochii verzi ce exprima o anumita seriozitate si senzualitate bizara.
-Ti-am dat putin argint, sa nu te sperii daca ti se face putin gri pielea, dar stai calma te vei face bine, zice mangaindu-mi frecvent bratul.
-Cine esti? il intreb privind spre zecile de rafturi de lemn scump pline cu sticlute colorate.
-Eu sunt Harry, Harry Styles.
-Oh, Harry, incantata, sunt Crystal! Trebuia sa ne intalnim la sala de mese azi, sa lamurim o problema, nu? El aproba intelegator si tace. Isi priveste pantofii scorojiti, iar apoi spune rusinat:
-Tocmai.. ai o problema minora tu.. ai niste ramificatii negre pe sani si abdomen, si asta se intampla doar varcolacilor in prezenta gayott-ului facandu-i sa lesine ceea ce tu ai facut.
Imi privesc decolteul, iar apoi ma ridic de pe masa de fier si ii spun cu dispret:
-Te-ai uitat la sanii mei? Nesimtitule.
-Din tot ce ti-am spus pana acum.. doar asta ti-a ramas in cap? Ramificatiile astea iti sunt aproape de inima poti sa mori.. intelegi? striga el, rasunandu-se ecoul vocii sale in toata sala.
Il mai privesc inca o data cat de urat pot, imi iau geanta, iar apoi ies din canera respectiva. Ajung in scoala.. dar unde e asta?
"Unde naiba mai sunt si aici?" intreb nervoasa dand cu pumnii in peretii scorojiti.