Murder Town

Chapter 2

Imi asez inca o data camasa alba, larga si imi aplic putin rimel pe gene. Nu stiu daca sunt pregatita cu adevarat pentru asta.
-Iesi odata din baie! Intarziem amandoua! Trebuie sa fiu punctuala macar in prima zi, striga mama batand cu pumnul in usa. Urmez in totalitate ceea ce zice incercand sa ii evit privirea nervoasa. Arunc cateva caiete in geanta si urc in masina. In cateva minute, masina opreste in fata unei cladiri cu geamurile acoperite de gratii groase si cateva benzi de avertizare.
-Mama, spuneai ca te-ai angajat la scoala, nu? o intreb speriata de raspunsul pe care stiam ca o sa il primesc.
-Asta e scoala, acum coboara! spune si incepe sa fuga pe holuri. Eu raman in urma, uitandu-ma speriata la dulapurile indoite, scarile patate si peretii sparti. Ce ora ar trebui sa am acum? Ah, matematica.. perfect, urasc matematica. Caut clasa respectiva si deschid usa. Toate privirile se intorc spre mine, inclusiv a profesorului batran care ma taia cu privirea lui. Zambesc fals si ma asez in singurul loc gol din clasa. Imi privesc colegii iar ei ma privesc pe mine de parca as fii vreo criminala sau ceva.
-Hei, eu sunt Katherine, imi sopteste fata bruneta din fata bancii mele si imi intinde mana.
-Crystal, incantata, ii raspund.
-Domnisoara Foster, vreti ca prima zi aici sa va marcheze? striga profesorul spre mine. Imi bag capul in caiete jenata, nedorind sa ma mai vada cineva.
Cand ora se termina, toti elevii se imprastie, iar eu ma indrept spre dulapul meu. Insa Katherine apare subit langa mine.
-Ce? Adica.. cum ai aparut aici? intreb surprinsa.
-E... o abilitate... sa zic asa. Si.. Crystal? Mai spune-mi despre tine.
-Pai sunt Crystal Foster, am 16 ani si vin din Mullingar, tu?
-Katherine Schmit, tatal meu e german. Am 17 ani. Si tu imi vei fii cea mai buna prietena.
-Pai o prietenie se leaga in timp adica.. nu? Putem fii prietene asa dintr-o data? Nu ca n-as vrea adica.. ma balbai eu. Bine suntem prietene.
-Vrei la pranz sa iei masa cu mine si prietenii mei?
-Da.. adica ce poate iesi rau?

Am gresit. Totul a iesit rau. Cand a venit pauza de pranz, am intrat in sala de mese, cautand-o pe Katherine cu privirea. Dupa ce mi-am luat portia, m-am indreptat spre masa la care statea Katherine, impreuna cu doi baieti. I-am salutat pe cei doi iar apoi m-am asezat pe scaun.
-Eu sunt Liam, se prezinta cel saten, zambindu-mi. Imi da mana, simtind cum ceva imi zgarie palma. Ma retrag repede, privind cum sangele mi se svurgeb pe palma. Il privesc speriata, iar el isi ascunde mainile sub masa.
-Liam stapaneste-te! striga Katherine si ii da un ghiont.
-El e ciudatul sa stii, spune tipul blond, intrerupand desenarea unor schite pe un caiet vechi. Eu sunt Niall, imi intinde si el mana pe care i-o accept cu frica, nu cumva sa fiu zgariata si de el. Insa la contactul cu el, o suvita a parului ii devine neagra. Tip fara sa vreau si o privesc pe Katherine. Oh, nu mai fii speriata, linisteste-te. Te simt bine. Iti simt emotiile. Acum spune-mi cum te cheama.
-Crystal.. uhm.. mda nu imi este chiar asa de foame, incantata oricum, la revedere, zic grabita si alerg in baie. Oh doamne tipii aia sunt niste ciudati. Katherine nu pare ciudata dar cine stie ce "superviziuni" are si ea. Incerc sa o sun pe mama, dar in baie, peste mine intra Kath.
-Hei... scuze daca te-au speriat prietenii mei dar nu e asa naspa cum pare, sa stii. Nu sunt asa ciudata ca ei.. cred. Vreu sa invatam impreuna azi? La mine acasa.
-Uhm... ma fastacesc nestiind cum sa o refuz placut.
-Perfect! Ne vedem la 13 in fata liceului! se invarte ea si pleaca spre clasa.
Ies din baie si ma intrept spre clasa de biologie. Nu e nimeni pe hol acum. Oh doamne nu imi spune ca am intarziat si la ora asta. O iau la fuga pe coridor, sucindu-mi de cateva ori gleznele din cauza tocurilor pe care mi le-am luat. Intru in clasa si rasuflu usurata cand vad ca profesorul nu a venit inca. Ma uit prin incapere incercand sa gasesc o figura cunoscuta, cand ochii mei ii intalnesc pe ai baiatului din vecini. Ii zambesc si ma asez timida pe scaunul din prima banca, incercand sa ma feresc de privirea lui rece. Clopotelul suna, iar in clasa intra profesorul, inalt si slab, cu o paloare ciudata pe chip. Ne saluta incet iar apoi cade la pamant. Alerg spre el, toti colegii urmandu-ma. Il intorc pe partea cealalta, iar din gura ii iese o gramada de praf negru. Ce Dumnezeu e in neregula cu orasul asta?
-Ce facem acum? strig eu apasandu-i frenetic pe stomac cauzand iesirea prafului.
-Lasa-l! Nu mai are sanse. E otravit cu salopsis, imi atrage un coleg atentia, strangandu-mi incheietura.
-Salop ce? il intreb confuza si terifiata ca o persoana moare aici in fata mea. Nu, nu, trebuie sa fie o cale sa il readucem la viata, nu? intreb din nou neasteptand vreun raspuns. Ii fac toate manevrele de reanimare invatate la un optional din clasa a 7 a, dar nu reusesc sa fac nimic. Cativa politisti intra in clasa si il iau pe profesor fara sa ne avertizeze, linisteasca sau ceva. Probabil e ceva normal pe aici. E prea mult pentru o zi.
-Avand in vedere ca profesorul de biologie a avut un micut accident -micut accident? A murit in fata noastra- puteti pleca acasa. Presupun ca e ultima voastra ora, intervine o profesoara slabuta si o atitudine de scorpie.
Imi iau geanta si o iau la picior spre casa. Poate ajung acasa inainte sa sau de Katherine.
-Hei, spune chiar ea aparand fulgerator in fata mea. Ai uitat de intalnirea noastra de studiu? Urat.
-Ah pai am scapat mai repede de la scoala si m-am gandit ca poate intalnirea de studiu s-a anulat, o mint eu, simtind cum ma manipuleaza cumva.
-Nu-i nicio problema, putem merge acum, haide, spune ea vesela si-mi prinde incheietura. Oftez si o urmez. Dupa cam un km de mers, ajungem in fata unei hale imense.
-Uhm.. aici stai tu? o intreb deznadajduita.
-Haide, urmeaza-ma n-ai sa mori.
Inghit in sec si intru in spatele ei in hala.