Murder Town

Chapter 9

-Ei sunt Karla si Sam.. sunt frati, spune aratand spre doi gemeni identici desi sunt baiat si fata, putin mai mari ca noi, care intindeau blatul unei prajituri.
-Incantata, eu sunt Crystal! E o mare placere sa lucrez cu voi! zic binevoitoare zambind larg.
-Bine, acum haide sa-ti arat ce ai de facut, continua Zayn. Ma scoate afara din bucatarie si-mi arata cum sa folosesc aparatul de cafea, ce trebuie sa servesc si unde trebuie sa pun cestile murdare. Oricum nu prea am avut cum sa fiu atenta in prezenta lui. Tipul asta ma farmeca doar cu prezenta.

Am servit cateva cafele si prajituri unor clienti si parca ma simt extenuata doar sa le zambesc. E obositor si sa zambesti incontinuu. Deja s-a intunecat semn ca mi-am terminat tura. Imi impaturesc sortul si il pun la un loc ferit de unde stiu sigur ca trebuie sa il iau si ies pe usa afara.

Ah! Iar ploua! Imi pun geanta deasupra capului si incep sa alerg pe trotuarele inundate de picuri mari. Se aude un claxon puternic si niste faruri uriase ma orbesc. Geamul unul mercedes negru, mat se coboara. Am vazut masina asta in parcarea scolii. Observ zambetul alb al lui Zayn inauntru si ma apropii ca sa-l pot auzi.
-Haide, urca, te duc eu acasa!
-Nu e nevoie. Stau la cativa metri distanta, ajung imediat, il mint evitand sa fiu luata ca un caine plouat de pe strada.
-Crystal, stiu unde stai. Ai de mers un km prin ploaie. M-as simti vinovat sa nu te iau cu masina mai ales ca o sa fim mai apropiati de acum incolo.
Apropiati? Ce?? Unde apropiati? Vede ca nu raspund stand in ploaie si uitandu-ma in gol, asa ca isi reia avansurile.
-Daca nu intri, am sa intru cu viteza in balta aia si am sa te stropesc. Ar fi pacat.. ai jeansi frumosi.
Dau ochii peste cap si deschid cu frica portiera. Ma asez pe bancheta de piele si tin ochii la drum abtinandu-ma sa zic ceva.
-Peste o saptamana va trebui sa vin iar sa-ti salvez pielea? Intreaba el dupa o lunga perioada de tacere.
Imi pun mana pe bandaj, indignata si-mi intorc privirea la drum.
-Apropo de asta. Trebuie sa discut cu bunicul. El stie secretele varcolacilor si cred ca ne-ar ajuta.
-Jhon.. nu? intreb intr-un final.
-Da.. De unde stii? Oricum.. stiu ca nu am voie sa ma implic in treburile tale cu prietenii tai ciudati sau cu micul varcolac care scanceste dupa tine, dar am nevoie de ajutorul tau.
Ma uit confuza la el, intrebandu-ma la ce-i trebuie o paluga de 45 de kg in infruntarea unui ditamai varcolacul. Pana ca si cand ma aplec obosesc.
-Poate o sa mergem impreuna in La France.. zice cu un accent enervant de frantuzesc.
-Adica.. ma scoti la o intalnire? intervin speriata si emotionata in acelasi timp. Imi frec mainile ude, incercand sa-mi stapanesc emotiile. La France este un restaurant frantuzesc din afara orasului, in care gatesc cei mai mari bucatari si mancarea e foarte scumpa. Zayn ma scoate intr-un local cu fite?
-Sa zicem.. adica daca vrei ne putem plimba putin dar dupa mergem la casa de nebuni la care este internat bunicul meu. Trebuie sa aflam de unde putem lua alte gloante sau cum putem omori varcolacii.. Esti o fata foarte de treaba.. de ce nu?! Zambeste crispat, batand cu degetele in volan.
Imi las zambetul sa cada. Cred ca o sa ajung si eu la o casa de nebuni daca ma mai invarte baiatul asta mult pe degete.
-Si cand e asta? intreb dupa cateva minute de gandire.
-Pai.. ce zici de luni, dupa ce iesim de la munca.
-Aa... pai, bine. Dar de ce luni? (adica totusi, avea weekend-ul la dispozitie)
-Pai asa ne putem intoarce miercuri, sau joi, oricum stai calma, ajungi la testul de biologie.. te pot si ajuta.. sa zicem ca ma pricep putin, zambeste mandru, de parca ar fi un medic neurolog intr-un spital de specialitate. Eu aprob euforica din cap, urechile fiindu-mi parca infundate cu fericire, nereusind nici sa aud melodia frumoasa de la radio.

Opreste masina, iar eu imi privesc bocancii plini de noroi. Ii arunc o privire vinovata si imi musc buza inferioara rusinandu-ma. Imi pun fata in palme si-i privesc chipul calm, tot numai un zambet. A carui frumusete fiind conturata de ochii-i blanzi, colorati de-un caramel intens. Buzele-i carnoase se misca intr-un ritm lent, dinti-i albi intrevazandu-se in articularea cuvintelor pe care nu le-am auzit.

-Da, ii raspund fara sa-mi fi dat seama care era intrebarea.
El pufneste in ras si-si acopera ochii cu palma.
-Te-am intrebat care e mancarea ta favorita, gafaie printre rasete.
Ma rusinez si deschid portiera. Ies afara si-i zic dupa cateva minute.
-Lasagna.