New life - [One Direction-FF]

Cap. 2 - Despartirea de trecut

Frig.Am amortit.Emotiile ma sugrumau.Aveam nevoie de o cafea.Eram in aeroport, dar ma gandeam ca sunt in gara.Simteam mirosul ploii care se strecura inauntru.

Eram inconjurata de straini.Ii analizam.In drumul meu spre micul magazin am intalnit zeci de priviri: simple sau complexe.Mi-ar fi placut sa vorbesc cu ei, dar eram prea amortita.

Cafeaua ma trezise. In cateva minute trebuia sa fiu in avion.Imi era frica de viitor.Am inghitit in sec si am aruncat recipientul in care fusese cafeaua.Mi-am prins parul intr-o coada si am preferat sa uit de toti si de toate.Ma astepta o noua lume.

Afara ploua usor, iar avionul parea si mai mic decat credeam.Speram sa am locuri bune, langa oameni sociabili, dar destinul se pare ca voia sa ma surprinda.Stiam ca va fi o zi lunga.Deja imi masuram amintirile in ani.

Avionul trebuia sa decoleze, iar ploaia se domoli.Totul disparuse.

Am decolat.Ma simteam usurata.Totul devenea mai simplu.Am simtit cum ma scufund in scaunul mic si moale. Am inspirat adanc si am privit pe geamul mic langa care stateam. Nori. Atat de multi nori.

Mi-am lasat capul pe spate.Aveam de gand sa adorm.Un miros bland de parfum barbatesc ma trezi la realitate.Am strambat din nas, dar de placere.Am deschis ochii imediat.

Gandurile imi acoperisera partea goala din memorie astfel incat nu observasem prezenta unei persoane langa mine.Citea.L-am studiat.

Purta o camasa larga deschisa la primii nasturi.Avea parul saten cu niste suvite blonde.Purta o pereche de blugi mulati, dar care ii evidentiau intr-un stil barbatesc corpul.In ultima vreme imi ocupasem timpul cu plecarea incat uitasem de persoanele din jurul meu, astfel studierea lui ma fascina.

Tacere.Am inceput sa ma foiesc.Nu voiam sa par ca un copil, dar intr-un fel nu imi pasa ce credea tipul de langa mine.Probabil nu aveam sa il mai vad vreodata.Tot ce imi mai amintesc este ca am adormit. Brusc, filmul meu luase publicitate, una chiar bine-venita.