New life - [One Direction-FF]

Cap. 32 - Primele minciuni: conversatii

Vorbeam cu una dintre singurele mele prietene de acasa.Imi povestea cum i se schimbase si ei viata decand eu nu mai eram prin preajma.Imi povestise ca acum 2 zile se intalnise cu mama prin centru. Facea cateva cumparaturi si parea destul de fericita. Am zambit la citirea acelor randuri legate de mama.In scurt timp incheiasem conversatia si am intrat pe Skype, lasand Twitter-ul deschis.Inca nu era online si am preferat sa ma mai interesez in legatura cu fimul: " This is Us ".

Pe Twitter inca se mai vorbea de mine si Louis, iar un gust amar imi aparu pe buze. Nici macar eu nu stiamce relatie aveam cu Louis.Era o vedeta, iar eu imi toceam nervii la scoala din cauza faptului ca il intalnisem.Pur si simplu mi-am amintit de toti cei care au comentat la adresa mea si cateva lacrimi mi se afisara pe fata.Mi-am asezat laptop-ul pe pat si am plecat pana la baie, unde am incercat sa imi salvez emotiile cu apa rece.In timp ce ma stergeam cu prosopul , sunetul de la Skype semn, ca ma apela cineva imi atrase atentia. Aproape ca am fugit pana in pat. Era Louis.Avea o poza adorabila ca de profil. Era la un shooting foto, cand era mai tanar.

Am zambit instinctiv la vederea pozei sale si i-am raspuns asezandu-ma in pat, comoda.Era in acelasi pat si parea obosit.Pe peretele de langa el se vedeau mai multe umbre, semn ca nu era singur in incapere.Am ramas putin surprinsa, dar el parea ca se comporta normal:

 -Maarrryy!

-Hei, Edward!

-Cum a fost ziua ta?

-Putea fi si mai buna..

Zambetul cald pe care il avea pe fata disparuse rapid, incercand sa ignore sunetele de pe fundal.In camera mai erau cativa baieti care nu se sfiau razand sau vorbind intre ei.Am incercat  sa nu las veninul din cuvintele adresate mie sa ma supere, cel putin nu in fata lui Louis.Voiam sa ma creada puternica, ceea ce si eram, dar nu tot timpul.Mai aveam de invatat.

-Ce e?Ce s-a intamplat?

Am inghitit in sec.Nu puteam sa ii spun adevarul, pentru ca probabil nu ar fi avut cu ce sa ma ajute sau cel putin eu nu voiam ajutorul lor.Simon avusesecdreptate.Trebuiasa am grija in primul rand de mine.Un raspuns iesise pe gura fara sa vreau.Minteam:

-Sunt bine, doar putin obosita..

-Sigur?

-Da Edward!Sunt bine, de ce nu as fi? Lasa asta...Cum a fost ziua ta?