New life - [One Direction-FF]

Cap. 15 - Caminul

Vremea era favorabila.Nu credeam ca soarele va dainui inca din prima mea zi.Imi aminteam vorbele mamei care se insirau in urechile mele in timp ce inaintam cu mica valiza prin curte.Eram singura, dar entuziasmata.Rotile valizei mele lasau un ecou  in urma lor.Cimentul era umed, dar nu existau gropi asa ca am inaintat fara nicio problema.Ma oprisem.Fara sa imi dau seama, ajunsesem in fata caminului.Era o cladire mare cu 3 etaje intr-un stil nou.Cateva geamuri la prima vedere ieseau in evidenta: draperii multicolore, steagul Angliei sau diferite inscriptii.Acest detaliu ma facu sa zambesc.Am dat peste cateva trepte care duceau spre o usa.Era intrarea in camin.Aveam sa aflu ca era doar una dintre ele.Mi-am reglat manerul valizei si am inspirat adanc.Am intrat.

Un hol mare si modern ducea catre niste scari si catre mai multe incaperi.Una dintre ele era administratia.O depistasem rapid din cauza unei inscriptii ce atarna deasupra unui geam.Am inaintat tematoare.Trebuia sa imi scot actele si sa incerc sa imi dezmeticesc gandurile.M-am oprit.

O femeie roscata imbracata intr-un costum negru cobora scarile caminului.Era serioasa si tocurile ei se intreceau cu treptele.Cand ajunsese la ultimele 2 scari ma zarise si apropiindu-se i-am rostit:

- Buna ziua.

- Bunaa!Tu trebuie sa fii eleva bursiera..Te asteptam.

Cand ma vazu zambi prietenos oprindu-se in dreptul geamului.Batu de cateva ori usor si aparu o femeie imbracata intr-o uniforma.Ii plasa prin partea speciala a geamului un tichet de care atarna o ata cu o cheie.Eu doar am incuviintat si i-am zambit.Ea continua:

- Eu sunt Loretta.Si as aprecia daca imi spui pe nume.Sunt una dintre administratorele acestui camin...Sper ca te vei simti bine aici!

- Incantata!Si eu sper, Loretta! Ea zambi la auzirea numelui ei.Avea un accent sudic.Vorbea coerent dar nu avea origini din zona.Urma sa aflu.

- Camera ta e la al doilea etaj daca nu ma insel. Si privi atenta cateva hartii.Intre timp incercasem sa ma fac folositoare, asa ca scosesem din buzunarul valizei cateva documente.Inca aveam biletul de avion de la check-in.Ea le privi si imi facu semn spunand:

- Urmeaza-ma!

I-am urmarit pasii care urcau doua cate doua trepte.Acest lucru ma surprinsese, din moment ce purta tocuri.Eram dezorientata, dar uimita.La fiecare etaj cateva picturi moderne asemanatoare cu cele din hotel imi incantau privirile.Ma inveseleau.Ea se opri in dreptul unui hol lung modern care avea un sir de usi inchise.Lumina era aprinsa desi era zi.Geamul de la capatul holului din spatele meu, lasa ca lumina naturala sa lumineze doar o parte.Mirosea a necunoscut.Valiza devenise ultima mea problema.Tocurile Lorettei incepusera sa nu mai faca asa mult zgomot.Inaintam.Din curiozitate am privit numerele de pe usa.Loretta imi arunca o privire in urma.Voia sa se asigure daca o urmaream.Ma intrebam care urma sa fie camera mea.

In capul meu incepuse o noua batalie: Daca aveam sa stau la camera cu steagul Angliei? Nu era o problema pentru mine, dar asta insemna ca nu aveam sa ma integrez prea repede.  Daca urma sa stau cu vreo fata punk sau vreo tipa gotica? Daca urma sa stau cu o fata care era anti-sociala? Un val de intrebari imi acoperira ideile.Inaintam pe acel coridor lung care nu se mai termina.La un moment dat, incepusem sa vad rostul luminii artificiale.La capatul celalalt o fereastra era acoperita cu niste perdele inchise la culoare.Loretta se oprise in dreptul unei usi care parea diferita fata de celalte.Era la capatul holului.In cele din urma am ajuns si eu alaturi de ea.Loretta rostise:

- Acesta este tichetul tau!Pe baza lui o sa poti intra in camin.Aici este camera ta..Bun venit la noi!O zi buna!

I-am multumit luandu-mi tichetul, cheia si actele.Ea se indeparta la fel de repede pe coridor.Dupa ce i-am auzit tocurile dansand pe trepte am inceput sa ma holbez la usa pe care scria numarul: 25. Majoritatea usilor pareau grele si groase.Aceasta parea mult mai subtire.Curand aveam sa aflu motivul.La un moment dat se auzi zgomot din camera.Asta insemna ca viitoarea mea colega era inauntru.Am rasuflat cu greu.Aveam sa cunosc persoana care urma sa imi fie ca o "sora" in urmatoarele luni.Suna ciudat, dar asa era. Trebuie sa bat?De ce as face asta!?Pana la urma urmei era de acum si camera mea.Am ascultat cu atentie incercand sa imi apropii urechea de usa: zgomot.Nu era orice zgomot.Era ca un inceput de cantec.Mi-am spus:

"Minunat!Am dat peste o tipa care asculta rock sau una care asculta muzica toata ziua! Unde am sa imi invat!?Ahh..Mai bine as bate inainte sa se ajunga la primult vers..Daca ajunge la refren nu stiu daca voi apuca sa mai intru in camera.."

Incepuse.Era un cantec pe baza de instrumente.Semana cu unul din acele cantece pe care vrei sa le asculti cand ai o anumita stare de spirit.Vocea parea puternica, dar calma.Ma hotarasem.Am ciocanit.In cateva secunde viitoarea mea colega isi facu aparitia.

Usa se deschise larg lasandu-ma sa iau o prima fotografie cu privirea din viitoarea mea camera.Am facut ochii mari si am simtit cum imi vine sa plang si sa rad in acelasi timp.Era imposibil.Puteam sa dau vina pe destin sau pur si simplu pe karma.Colega mea statea in partea stanga cu o mana pe usa.Pe fundal melodia rula ca intr-un film.Eu ma simteam ca intr-un unul.Peretii erau acoperiti cu zeci de mii de figuri foarte cunoscute.Probabil ca ramasesem ca o statuie.Poate prima ei impresie fusese ca sunt o tipa nebuna care se pierduse, dar daca ea ar fi trecut prin ceea ce trecusem eu m-ar fi inteles.Timp de cateva secunde socul imi impietrise mintea si membrele.Stateam si ma holbam.Era tot ceea ce puteam sa fac.

Eram obosita, iar eu simteam cum voi atinge podeaua cu intreg corpul meu, daca nu aveam de gand sa intru.Eram socata.In mod normal as fi fost mult mai degajata si politicoasa, dar acum oboseala isi spunea cuvantul.Colega mea imi zambea bataindu-se.Am rotit capul incercand sa vad biroul.Era plin cu diferite poze cu aceleasi fete.Ea purta un tricou foarte cunoscut.Desi riscam sa fiu nepoliticoasa, am considerat ca pentru acea zi ma abtinusem deja prea mult.Cel putin asta considerase constiinta mea.Asa ca gura mea se arcui si rosti fara a o putea opri:

- Cred ca glumesti!