Cap. 3 - Tipul misterios

5.3K 259 11
                                    

Adormisem.
Il vedeam iarasi in fata ochilor cu parul sau nearanjat.Injura.Se lovise la ora de sport.Eu fredonam o melodie.La un moment dat ma imbratisa si imi saruta fruntea. In majoritatea timpului nu imi placea cand facea asta, dar acum mi se parea ca insemna acasa.Mi se facea frig si am inceput sa tremur.
M-am trezit. Capul meu era aplecat spre dreapta, dar era sprijinit de ceva.M-am dezmeticit. Era umarul tipului cu suvite blonde.Am tresarit. Mi-am ridicat capul. Ma privea prietenos.Isi rotunji buzele si rosti:

- Neata!

Eram rusinata de situatie.Ma simteam aiurea.M-am surprins pentru a doua oara in aceeasi zi.Am spus tematoare si vizibil jenata:

-'Imi pare extrem de rau..Am avut o nopate lunga..

El ma intrerupsese:

- Stai linistita!Nu ai de ce sa te scuzi..Se poate intampla oricui!

Apoi zambi, inchizand cartea pe care o citea.
I-am zambit si eu la randul meu si am privit usor mica fereastra.Apoi m-am intors spre el:

- Calatoresti des cu avionul?

A fost ultima mea intrebare.Apoi pot spune ca dialogul nostru a fost destul de lung si plin de detalii.Am fost surprinsa intr-un mod placut.Jena disparea si ma simteam din ce in ce mai bine sa discut cu el.

Vorbea.Imi povestea despre copilaria lui.Era din U.K. Stia cateva limbi straine.Isi arcuia buzele de cate ori vorbea.Parul sau statea perfect, fara nicio suvita in afara formei.Uneori gesticula.Imi placea cand se implica in ceea ce imi spunea.
Isi mutase pozitia corpului spre mine.Era amuzant si uneori cand radea i se vedeau gropitele din obraji ce il faceau mai tanar decat era.
Avea doar 20 si ceva de ani.I-as fi dat mai putin.
Ma relaxa.Ma facea sa imi doresc sa il ascult cu orele.Aflasem doar cateva detalii despre el, dar mi se parea ca il cunosc de mult timp.Ma invatase un mic truc cu degetele care nu prea imi iesea.Dar cand ma atinsese i-am simtit caldura corpului.
Iti facea placere sa stai alaturi de el.Era un tip citit care stia multe despre Europa.Era sociabil.Tocmai ce imi trebuia mie.Ma facuse sa uit de griji.
O voce subtire imi intrerupse scena.Era stewardesa.Urma sa aterizam.

Imi displacea.Imi intrerupse singura placere pe care o gasisem in intreg avionul.Am privit cerul care devenea din ce in ce mai pal. Ne apropiam de pamant.
Imi venea sa urlu de tristete.Imi lasasem viata in urma pentru o institutie de prestigiu cu bursa cu tot.Multi mi-au spus ca am fost norocoasa, iar altii ca o sa imi fie greu.
I-am ignorat pe toti.Acum tot ce voiam sa fac era sa ma acomodez cu noua mea lume.

In aeroport era forfota.Eram dezorientata.Incercam sa il caut.Nu l-am gasit, asa ca am continuat sa merg.
Imi asteptam valiza.Urmaream fiecare valiza care era luata cu grija de proprietar.A mea nu mai aparea.Am inceput sa imi las greutatea corpului de pe un picior pe altul, fiind ca nu mai aveam rabdare.Oamenii din jurul meu incepeau sa plece.Ei isi luasera bagajele, spre deosebire de mine.
Incepeam sa ma ingrijorez.Mi-am scos telefonul si am privit ceasul. Era 9 si cateva minute, dupa ceasul meu.
Intr-un final mi-am vazut valiza.Eticheta ii atarna intr-o parte.Ma pregateam sa o ridic, dar dupa ea s-a intins o mana puternica, barbateasca.
Mi-am privit doar valiza cum ateriza intr-un mod elegant langa picioarele mele.L-am privit.Am inceput sa chicotesc.Era el.
I-am multumit:

- Multumesc foarte mult..Dar ma descurcam.

Acum regret ca am spus ultima parte, dar orgoliul meu feminin isi facu aparitia, desi credeam ca sunt destul de obosita pentru a mai tine cont de acest detaliu.
El raspunse lasand capul putin intr-o parte:

- Nu ai pentru ce.Intr-o ora imi va sosi masina, daca vrei putem bea o cafea..

Nu stiam daca sa accept sau nu, asa ca am raspuns ezitant:

- Nu stiu ce sa spun..Iti multumesc oricum.

Am observat ca el nu avea valiza, ci doar o geanta de mana neagra pe care scria: L.T. Parea ciudat, dar ii asteptam replica.Bineinteles ca nu se dadea batut:

- Cred ca amandoi avem nevoie de o cafea! Haide!

Ii zambesc.Plecam.Mi-a luat valiza din mana si apoi a inceput sa imi inspire prietenie.Eu il urmaream, surazand usor, fara a intelege cauza.
Dupa cativa pasi am zarit una dintre cafenelele aeroportului. Eram mult mai usurata.

New life - [One Direction-FF]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum